Vremea devine din ce în ce mai capricioasă.
Prioritate au, acum, codurile de diverse culori.
Părul se face măciucă simțind cât e de câinoasă
Și ce multe necazuri aduce oamenilor adeseori.
Tornade furioase scot morții din morminte,
De neconceput să se întâmple cu ani înainte.
Totul îți creează o stare de rău fără sfârșit
Și te pun pe gânduri numai când ai privit.
Ce se întâmplă din ce în ce mai des,
Nu-i, oare, și vina noastră care ades
Tăiem păduri și defrișăm cu inconștiență ,
Uitând că natura își are propria existență ?
Apele se revarsă tot mai tumultuos .
Oamenii își văd recolta pusă pe jos ,
Speranța că vor avea ceva în hambar,
Se duce odată cu munca făcută-n zadar .
Este dureros și trist numai să privești ,
Dar, direct pe propria piele să le trăiești !
Inima sângerează văzând o bătrână care plânge
După casa și agoniseala de-o viață de ape luată,
Familia rămâne acum în sărăcie neașteptată .
Zilnic autoritățile emit coduri de avertizare,
Făcându-se referiri la procesul de deșertificare,
La efectele nocive pe care poluarea le are.
Baiu-i că ele rămân la stadiul de constatare.
Se cer măsuri concrete, nu vorbe-n vânt.
Nu-s suficiente numai coduri de avertizare,
Când nu s-au luat măsuri de amenajare
Și prevenire, pericolele-s mai mari ca oricând !
