Muzeul Etnografic “Anton Badea” din Reghin deține în patrimoniu o colecție impresionantă de lăzi de zestre din secolul al XIX-lea, numărul acestora ajungând la 25, dintre care două pictate, precum și numeroase colecții privind ocupațiile agricole, păstoritul, vânătoarea, pescuitul sau cele meșteșugărești în lemn, piele și metal.
Muzeograful Florina Oprea, de la Muzeul Etnografic din Reghin, a precizat că, dat fiind faptul că în județul Mureș meșteșugurile în lemn abundă, țăranii au făcut o artă din el, iar astfel, în întregul areal, în special pe Văile Mureșului Superior și Gurghiului, s-au dezvoltat numeroase ateliere de lădari.
“Colecția lăzilor conține un număr de 28 de piese, dintre care 25 lăzi de zestre, dintre care două sunt pictate. În colecția muzeului, din punct de vedere al formei, putem distinge două tipuri de lăzi - lada paralelipipedică, cu capacul plat, și lada cu capacul construit din scânduri, care formează o coamă înaltă, asemenea unui acoperiș în două ape al unei case. Originea lăzii de zestre este necunoscută, dar există studii care arată că aceasta a fost folosită în Antichitate, de egipteni, de greci și de romani. La noi, lada de zestre era nelipsită din lumea satului, fiind unul dintre cele mai importante obiecte din gospodăria țărănească. Lada de zestre era ținută la capătul lavițelor sau al patului și adăpostea zestrea femeii sau pe cea a fetei de măritat. Întotdeauna, tânăra mireasă își aducea, în lada de zestre, la casa mirelui, îmbrăcămintea, păretarele, covoarele, ștergarele, țesăturile și tot ce avea”, a precizat Florina Oprea, o cunoscută interpretă de muzică populară.
Muzeografii din Reghin spun că fazele de lucru ale lăzii sunt complexe și încep cu alegerea lemnului din pădure. Acesta este ales, de regulă, toamna, apoi bușteanul era tăiat cu fierăstrăul și despicat cu securea, iar scândura obținută era cioplită cu barda și îndreptată cu cuțitoaia, șanțurile de îmbinare fiind realizate cu dalta.
“Pe lăzi apar motive de origine străveche, tradiționale, simboluri apotropaice solare, cum ar fi roata, cocârla, redate sub forma unor semicercuri, dar motivele cel mai des întâlnite sunt spicul, brăduțul, crucița și afinul. Aceste motive sunt împărțite pe verticală, în două grupuri dispuse simetric, separate de un motiv central. Culorile sunt obținute din coloranți naturali, cum este lutul, și diverse plante. Decorul dispus pe suprafața lăzilor cuprinde motive creștine, cum e crucea, motive geometrice, linii întretăiate, oblice, zigzaguri, cercuri, romburi, rozeta solarăși diferite motive vegetale, precum bradul”, a explicat Florina Oprea.
Directorul Muzeului Etnografic “Anton Badea” din Reghin, Roxana Man, ne spune că fiecare colecție este împărțită, tematic, pe mai multe categorii.
“Colecțiile meșteșugărești în lemn ale muzeului se împart în colecția de lăzi, colecția de mese, colecția de scaune, colecția de cuiere, piese de mobilier, colecția de unelte, cea de instrumente muzicale și cele de uz casnic și uz gospodăresc. Mai deținem Colecția de pomicultură-viticultură - care este compusă din coșuri pentru struguri, cioplitoare pentru parii de vie, fierăstrău pentru pomi sau butoiașe pentru țuică. O altă îndeletnicire care ne oferă o colecție de obiecte este pădurăritul, în această colecție numărându-se țapinul, toporul, ferăstrăul etc. O altă categorie mare este cea a ocupațiilor, care cuprinde un număr de 14 colecții, însumând 989 piese de patrimoniu: păstorit - 121 de obiecte; agricultură - 123 de obiecte; cules din natură - 30 obiecte; pescuit - 23 obiecte; vânătoare - 23 obiecte; pomicultură-viticultură - 8 obiecte; pădurărit - 13 obiecte; industria alimentară - 22 obiecte; uz casnic - 192 obiecte; industria casnică textilă - 190 obiecte; transporturi - 77 obiecte; obiceiuri - 144 obiecte; albinărit - 21 obiecte; împletituri - 2 obiecte”, a arătat Roxana Man.
De asemenea, în colecția muzeului se regăsește și industria casnică textilă, cu 190 de obiecte, iar pe lângă războaiele de țesut se remarcă numeroasele furci de tors, “un vârf al artei decorative țărănești din zona văii Mureșului Superior, zona văii Gurghiului și cea a văii Beicii”.
La Reghin mai regăsim colecția de transporturi, care este, prin cele 77 de piese componente ale ei, una deosebit de importantă, dar și cea despre albinărit.
“Pe lângă car și jug, sunt prezente alte piese precum desagii, mâța pentru picioare, cataligele, și o bicicletă realizată din lemn și care datează de la începutul secolului al XX-lea. Albinăritul a fost printre cele mai vechi ocupații în spațiul românesc, cele 21 de piese care formează această colecție încearcă să ofere o imagine generală asupra acestei ocupații, întâlnim coșnița pentru albine, știubeiul pentru albine, teascul pentru stors fagurii de miere sau lumânări făcute din ceară. O ultimă colecție în cadrul ocupațiilor tradiționale o reprezintă cea de împletituri, unde întâlnim o plasăși un calapod”, a arătat Roxana Man.
La Muzeul din Reghin se aflăși uși împărătești cu Buna Vestire, realizate de Marcu Vlașcovici, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, reprezentând pe Îngerul Domnului, Arhanghelul Gavril, care aduce vestea nașterii Mântuitorului Iisus, Fecioara Maria și cei patru evangheliști - Matei, Luca, Marcu și Ioan. (sursa - agerpres.ro)
