“DACĂ AȘ AVEA ARIPILE PORUMBELULUI”

Până și Gagarin le-a propus șefilor săi să fie amânat zborul din cauza unor nereguli la bordul rachetei. Însă s-a lovit de un refuz categoric din partea autorităților ruse. Misiunea astronautului era destul de ambițioasă - două capsule trebuiau să se întâlnească în spațiu, iar Komarov avea să parcheze una dintre capsule lângă cealaltă. Apoi era nevoit să se deplaseze de la una la alta, “pe jos”. Timp de 24 de ore, Komarav orbitase Pământul de 16 ori, însă n-a reușit să se întoarcă viu acasă. A întâmpinat probleme cu aeronava sa, din cauza frânelor care n-au funcționat și a fost nevoit să mai dea două ture în jurul Terrei, înainte de a putea intra în atmosfera Pământului. Din păcate, tragedia nu s-a lăsat așteptată. La o altitudine de 7 km față de suprafața Pământului, parașuta sa nu s-a deschis, iar cosmonautul s-a izbit de sol, cauzând o explozie spectaculoasă. La fața locului, numai un călcâi a rămas recognoscibil din Vladimir Komarov.

(sursa: clickpentrufemei.ro)

“FEREASTRA REGRETULUI”

În cartea sa, “Când lucruri rele se întâmplă oamenilor buni”, rabinul Harold Kushmer povestește că a fost invitat de două familii îndurerate care trăiau despărțirea de mamele lor. Acestea muriseră de moarte naturală, după ce trăiseră fiecare o viațăîmplinită, având o vârstă respectabilă. Când rabinul a ajuns la prima familie pentru a conduce serviciul de înmormântare, l-a întâmpinat fiul femeii decedate, care i-a spus:” Dacă aș fi trimis-o pe mama în Florida aș fi scutit-o de această vreme rece și de zăpadă, mama mea ar fi trăit astăzi! Zborul lung cu avionul a fost mult mai mult decât ea a putut suporta. Este numai vina mea că ea a murit!”.

Foarte puțini dintre noi trecem prin viață fără a avea regrete și o stare de vinovăție, cauzată de ceea ce ni se întâmplă. Un psiholog a numit această stare în care ne refugiem, de multe ori, “fereastra regretului”. El a afirmat că lucrând cu pacienții săi, mulți ani la rând, a observat în comportamentul lor că, la un moment dat, parcă se opresc și privesc pe o fereastră invizibilă. Când întâlnesc o situație de durere în viață, se desprind de realitate și trec într-o altă lume, a imaginației. Ei privesc dincolo de realitatea atât de concludentă și se afundă într-o stare de vinovăție imaginară. Pierd deodată bucuria și siguranța, și orice fel de speranță, ieșind din realitate încep să viseze, zugrăvind noua lor lume. Ei trăiesc această stare pentru că privesc pe “fereastra regretului”, nu pe cea a realității.

Lasă un comentariu