Nu mi-am propus niciodată să fac o analiză a sistemului actual de învățământ. Nu o voi face nici de această dată, dar m-a pus pe gânduri afirmațiile unei cunoștințe și voi face câteva observații. Un intelectual, care și-a perfecționat studiile în Franț a, chiar a lucrat acolo în decursul a multor ani, mi-a făcut unele relatări despre viața de acolo. Nu am verificat veridicitatea afirmațiilor sale, dar, venind vorba despre învățământul profesional, învățământ care la noi în țară este pe cale să dispară, afirma că acolo nu sunt școli profesionale. Cine vrea să se califice într-o meserie, mai întâi lucrează un timp alături de un meseriaș, să-i fie de ajutor. Dacă se descurcă, după puțin timp este trimis să facă un curs de scurtă durată în meserie, unde nu învață decât ceea ce este strict legat de meserie, fără materii precum matematică, fizică, chimie, istorie, geografie, limbă franceză, muzică și altele. Interlocutorul meu se dovedea a fi de acord cu această modalitate franceză, de vreme ce la școlile noastre se predau și alte materii, inutile în meseria în care se face calificarea. Dar, rolul școlii nu este exclusiv destinat a te forma profesional, ci sub aspect social, ca cetățean, un individ apt să se integreze în societate. De exemplu, dacă o școală califică în meseria de tâmplar și nu se predă nicio altă materie, absolventul nu va fi apt nici măcar să-și înlocuiască becul ars din cameră și va solicita intervenția electricianului.
ALTE ARGUMENTE
Chiar dacă și liceele tehnologice au ajuns în derivă, ele au încă o școală profesională și cursuri liceale, la care, după absolvire, se primește o diplomă de calificare într-o meserie. Discutând pe tema asta cu un profesor de fizică, la un liceu tehnologic din alt județ, îmi spunea că este înfiorător ceea ce se întâmplă. Având elevi de la cursurile liceale și cele profesionale, chiar și cei care au ajuns în prag de examen de bacalaureat, sunt agramați. Nu știu să se exprime corect în scris, în limba română. De aici pornim. De ce asta? Fiindcă este vorba despre o “relaxare” a învățământului. Elevul este omul societății de mâine și nu trebuie nici stresat, nici solicitat prea mult. La ce poate să ducă toate astea?
DE-A DREPTUL ȘOCANT, PE MESSENGER
La ora actuală, internetul ne permite să cumunicăm, imediat, cu oricine din lumea largă. Am primit foarte multe cereri de prietenie, de pe toate continentele, dar cele mai multe din S.U.A. O femeie de acolo a vrut să intre în conversație cu mine. Am acceptat. După câteva întrebări și răspunsuri, mă întreabă unde locuiesc. Îi răspund, În Târgu-Mureș, România. Tipa revine cu o nouă întrebare și mă întreabă în care stat este această localitate. Am înțeles că nu cunoștea nici măcar geografia statului în care s-a născut și în care trăiește, ce să mai spun de restul. Îi răspund că România este un stat din estul Europei. Europa este un continent situat de partea cealaltă a Oceanului Atlantic, iar Târgu-Mureș este orașul în care locuiesc și se află cam în mijlocul țării.
INTERPRETARE DIN PUNCT DE VEDERE POLITIC
De peste treizeci de ani încoace, la Ministerul Învățământului s-au perindat multe persoane. Nu am dorit să fac o statistică în acest sens. Pornind de la realitatea că politicienilor nu le displace să se fâțâie prin lumea largă și să aibă diferite contacte cu parteneri străini, ei află una-alta despre ceea ce-i frământă, respectiv, în cazul de față, despre învățământ. Fiind la conducerea Ministerului, fiecare vrea să-și pună amprenta pe perioada în care este în funcție și vine cu modificări. Partea neplăcută este că sunt preluate cele mai proaste exemple și practici din alte țări, care, ulterior, devin obligatorii la noi.
CE A FOST ANTERIOR?
De la părinții mei știu ceea ce a fost școala postbelică. Era o foarte mare disciplină, exigență și erai obligat să înveți la toate materiile. La fel a fost și în perioada în care m-am școlit, la toate nivelurile. Cine rămânea corigent la trei materii, era repetent. Cine era corigent la 1-2 materii, dacă nu trecea de examenul de corigență, devenea repetent. Și foarte multe altele...
CE ESTE ACUM?
Acum este o relaxare totală. Cine este student în primul an de facultate și nu promovează un examen, își continuă studiile și poate să-și dea acel examen chiar și în ultimul an de studii. Mai mult. Sunt destul de mulți din cei care, după absolvirea liceului, se înscriu la 2-3 facultăți și le termină în același timp. Avem de-a face cu genii? Nicidecum. Niciun geniu nu poate fi apt de a asimila întreg volumul de cunoștințe, în același timp, și nu poate fi prezent la cursuri, simultan la 2-3 facultăți. Este vorba de corupția din sistemul de învățământ. În plus, mai nou, o altă cizelare din Învățământ, permite unui absolvent de liceu, care nu și-a luat diploma de bacalaureat, să se înscrie la facultate. Adică, sub aspect intelectual, nu este capabil să-și ia diploma de bacalaureat, dar este foarte bun pentru cursuri universitare, ulterior absolvite, probabil, cu diplomă. Comedia cea mai zemoasă... Nu am spus-o eu, au spus-o alții mai deștepți: Dacă vreți să distrugeți o societate, distrugeți-le învățământul, cultura și sănătatea.
