* “Domnilor guvernanți și frați români; urmați o cale politică românească! Aceea de a nu tolera nici o ingerință (amestec a altui stat) exclusivă, aceea de a nu favoriza pe nimeni în mod exclusiv decât pe sine însuși și interesele noastre naționale. Noi, românii, pe acei care i-am primit sau pe ei sau pe părinții lor, când îi vedem că... împing nația la “idei extreme” sau nume de “idei liberale”, nu trebuie și noi să zicem: “Până aici, și nu mai departe?”.
Mihail Kogălniceanu (1817-1891), Ministru de Interne, Ministru de Externe, Ministru plenipotențiar,
istoric, orator, scriitor român
***
* “Păziți-vă de vorbele cârtitoare și deșarte și feriți limba voastră de clevetire, fiind vorba cea mai tainică, care nu va trece fără pedeapsă și gura mincinosului aduce sufletului moarte. Nu vă grăbiți moartea prin rătăcirile vieții voastre și nu atrageți pierirea prin faptele mâinilor voastre. Dumnezeu n-a făcut moartea și nu se bucură de pierirea celor vii. El a zidit toate lucrurile spre viață și făpturile lumii sunt izbăvitoare; întru ele nu există sămânță de pierire și moartea n-are putere asupra pământului”.
Cartea înțelepciunii lui Solomon, cap. I, vers. 11-14.
***
*. “Să aprindem în noi focul dragostei creștine și să ardem cu el toată ura, toată răutatea și toată vrăjmășia care este între noi. Făcând așa, vom primi harul Duhului Sfânt, care transformă rana în compătimire și ne ajută să uităm ofensa. Trebuie să ne iertăm, pe motivul că Dumnezeu ne-a iertat pe noi, risipind vrăjmășia păcatului și oferindu-ne cetățenia cerească. Iată un exemplu de iertare, adevărat și dureros. Un soldat britanic scria unei mame din Germania despre flăcăul ei pe care fusese forțat să-l ucidă în timpul războiului. “Ca membru al echipei comandoului ce invada un sat din Franța, a devenit sarcina mea să-l ucid pe fiul dumneavoastră... Eu vă cer iertare din tot sufletul, pentru că sunt creștin... Sper ca, într-o zi, după ce războiul se termină, să pot vorbi cu dumneavoastră față către față”. Iar mama germană i-a răspuns astfel: “Inima mea îmi spune că trebuie să te iert chiar pe tine, care mi-ai ucis pe fiul meu, pentru că și eu sunt creștină. Dacă vom trăi după ce războiul se va termina, nădăjduiesc că vei veni în Germania să mă vizitezi, ca, în casa mea, chiar pentru puțin timp, să poți lua locul fiului meu pe care l-ai ucis”. Și noi, fiind urmașii lui Hristos, dacă vom fi iertători, ne vom bucura de armonia cerească și vom cânta cu psalmistul David: “Cât e de bine și cât e de frumos să locuiască frații împreună” (Psalmul 132, 1).
P.S. Ștefan Odobleja (1902-1978), autor, filosof, medic militar, scriitor român, precursor al ciberneticii generalizate, pe care chiar el a numit-o “psihologia consonantistă”: “Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă inima e goală, ochii privesc fără să vadă”.