Atunci când scrii despre ceva care ți-a lăsat o impresie cu totul deosebită, care ți-a fost de un real folos în privința experienței și învățămintelor cu care ai rămas, începutul ți se pare foarte greu.
Despre TANC, ca armă complexă, se poate vorbi și scrie foarte mult, fie într-o viziune retrospectivă, fie mai simplu, punctând momentele și impresiile mai importante.
Introducerea în dotarea armatelor a unor mijloace de acțiune, care, pe de-o parte, să-l poată proteja pe luptător și, pe de altă parte, să aibă mobilitatea de a manevra, ziua sau noaptea, și să lovească dur și surprinzător pentru disocierea inamicului, a constituit o preocupare constantă a experților militari.
Istoria modernă consemnează apariția primelor care de luptă, pe câmpul de bătălie, în septembrie 1916, pe râul Somme, unde englezii au utilizat tancul englez MODEL 1, având aspectul unei cutii cu fețele romboidale și blindate. Era dotat cu 2 tunuri de 57 mm, 3 mitraliere și grosimea blindajului de 12 mm. În Europa a urmat Franța, care a început să producă tancuri Renault, apoi Germania, în anul 1917. În SUA, luându-se ca model tancurile europene, au început să fie fabricate tancuri în 1918. Pentru România, data de 1 august 1919 reprezintă înființarea primului batalion de tancuri cu sediul în poligonul Mihai Bravu. Conducerea noului batalion era asigurată de colonelul Pandele Predescu și era dotat cu tancuri franțuzești Renault. Personalul unității provenea din militari pregătiți în Școala carelor de asalt din garnizoana Giurgiu.
Istoria consemnează și un succes internațional al tanchiștilor români invitați în anul 1920 la un concurs internațional în Belgia, alături de concurenți din SUA, Marea Britanie, Franța, țări cu o experiență vastă în acest domeniu. Românii au fost clasați pe primul loc, luând ca premii ,,Cupa orașului Spaa” și ,,Fanionul de aur” al orașului Blankemeerge. Perioada interbelică a consemnat pentru trupele române de tancuri o etapă evolutivă sub aspectul organizării, pregătirii și dotării cu mijloace blindate. Astfel, armata română, la intrarea în luptă, în cel de-Al Doilea Război Mondial, avea în dotare tancuri franceze Renault R35, tancuri cehoslovace R1 și R2 (Skoda) și tancuri nemțești T3 și T4. Grupate în Divizia 1 blindată și în câteva centre de instrucție, tanchiștii s-au regăsit pe toate fronturile din cel de-Al Doilea Război Mondial, evidențiindu-se prin acte de vitejie și eroism pentru eliberarea întregului teritoriu românesc.
După război se produc modificări în organizare și dotare. Astfel, în anul 1951, consemnăm dislocarea comandamentului Diviziei 27 Tancuri, în garnizoana Târgu-Mureș, iar în data de 15.07.1956 se înființează Regimentul 75 tancuri, tot în Târgu-Mureș, pe strada Nicolae Bălcescu, condus de veteranul de război Ștefănescu Marin. Trei ani mai târziu, în anul 1959, se consemnează transformarea comandamentului în Divizia 6 tancuri, iar regimentul 27 Tancuri în Regimentul 2 tancuri (indicativ U.M 01244 ).
Activitățile tanchiștilor mureșeni, timp de 50 ani (1956-2006), sunt evidențiate prin rezultate foarte bune la trageri cu armamentul din dotare, la aplicații tactice, la înlăturarea distrugerilor produse de inundații în anul 1970, 1975 în Târgu-Mureș, cât și în teritoriul județului, la Gănești, Valea Nirajului, Sighișoara, Acățari. Anual, până în anul 1989, au participat la campaniile agricole de vară sau de toamnă în Mureș și în alte județe din țară. România se mândrește cu faptul că, după 1980, era printre primele țări din lume producătoare de tancuri românești TR-800, TR -580 etc. Revoluția din decembrie 1989 i-a găsit pe tanchiștii mureșeni alături de alte forțe ale Ministerului de Interne, în stradă sau patrulând prin oraș.
În martie 1990, tanchiștii au intervenit pentru a restabili ordinea și disciplina în Târgu-Mureș, după incidentele dintre manifestanți, au apărat sediile instituțiilor publice și au blocat cu tehnica toate intrările în oraș.
În intervalul 1994-2006, consemnăm reorganizare succesivă în evoluția trupelor de tancuri pe meleagurile mureșene, astfel: Divizia 6 tancuri se transformă în Corpul 6 Armată, apoi în Brigada 6 tancuri, iar Regimentul 2 tancuri se transformă în Brigada 2 tancuri, apoi în centrul de depozitare tancuri. Brigada 2 Tancuri a pregătit, în acest interval de timp, în sistem centralizat, generații de luptători specializați în tanchiști și paza obiectivelor speciale.
La această aniversare, cu numărul simbolic de ,,102 ani”, se cuvine să amintim câteva personalități de valoare, care și-au adus contribuții semnificative în dezvoltarea armei ,,tancuri” pe meleagurile mureșene. Astfel, generalii Ștefănescu Marin, Gușe Ștefan, Oprea Nicolae, coloneii Balcan Achil, Bochiș Aurel.
În prezent, în județul Mureș, funcționează ,,Clubul tanchiștilor”, destinat să păstreze tradițiile acestei arme complexe.
Tuturor celor care au lucrat în structurile de tancuri mureșene, le dorim multă sănătate și pensie îndelungată, iar pentru tanchiștii în activitate satisfacție în poligoane, împliniri și ascensiune în tot ceea ce fac, după principiul ,,PUNCT OCHIT - PUNCT LOVIT”.
