FILE DE ISTORIE LOCALĂ (XXV) SCRIITORI DIN COMUNA BICHIȘ: SEPTIMIU BUCUR (1915-1964) DIN GÂMBUȚ

Distribuie pe:

Septimu Bucur s-a născut la 28 martie 1915, în satul Gâmbuț, și a decedat la 7 mai 1964, la Târgu-Mureș, la vârsta de 49 de ani. A fost gazetar și critic literar. Fiul Veturiei (n. Lazăr) și al lui Iuliu Bucur, profesor. Clasele primare, gimnaziale și liceale le-a urmat la Liceul de Băieți “Al. Papiu Ilarian” din Târgu-Mureș (1922-1932), obținând, ca elev, locul I pe țară la concusul de literatura română, organizat de Societatea ,,Tinerimea Română”, cu eseul Satul în proza lui Liviu Rebreanu, care va fi publicat în Revista Societății Tinerimea Română (1932). Apărută între 1882 și 1942, revista i-a avut, între directori, pe istoricul Vasile Pârvan și pe matematicianul Dimitrie D. Pompeiu, amândoi profesori universitari și membri titulari ai Academiei Române. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie din cadrul Universității București (1932-1936), luându-și licența în 1938. Ca student, se angajează pe un post de bibliotecar la Biblioteca Facultății, încă din anul III fiind asistent al profesorului D. Caracostea (1935-1940). Lucrează în redacțiile unor reviste și ziare din Capitală. Atașat de presă (1940-1943), apoi consilier de presă (1943-1944) la Legația Română din Budapesta. După 23 august 1944, ca și Ion Chinezu și toți membrii Legației Române din Budapesta, este arestat de Gestapo și devine prizonier de război în diverse lagăre din Germania și Elveția. Revine în țară în 1945, iar după un an, în 1946, este destituit din Ministerul de Externe. În cunoscutul dicționar de Scriitori români mureșeni (2000), Ana Cosma scrie că, “somat de americani să aleagă, se hotărește să se întoarcă în țară. Funcționar la București, câteva luni (1946), incapabil de compromisuri, revine definitiv la Târgu-Mureș. Profesor suplinitor de limba română la Liceul «Unirea» și la diferite școli generale (1947-1950). Lucrează la un trust de construcții la Copșa Mică (1950-1959). Contribuie, ca mentor spiritual, la întemeierea Cenaclului literar «Liviu Rebreanu» din Târgu-Mureș (1957). Este numit traducător pentru limbile maghiară, germană și franceză la revista Orvosi Szemle, a Institutului Medico-Farmaceutic din Târgu-Mureș (1960-1964). Sub interdicție de semnătură, a scris eseuri și comentarii despre Eminescu, Caragiale, Goga, Rebreanu, Blaga. (Au rămas peste 3.000 de pagini de manuscris.) A fost «reconsiderat» și publicat postum, în 1968 și 1976, în revista Argeș, din Pitești, și în volum.” (Ana Cosma, op. cit., p. 28-29).

Septimiu Bucur debutează încă din anii de liceu, fiind președintele Societății de lectură a liceului. Primele articole sunt tipărite în “Îndemnul”, revista liceului, cu un prestigiu național, și în Anuarul Liceului (1930-1931), apoi colaborează la revista lui Vasile Netea, “Progres și cultură”, dar și la cele mai cunoscute reviste literare și de cultură ale epocii: Gând românesc, Azi, Viața literară, Gândirea, Sfarmă-Piatră, Porunca vremii, Cuvântul nou, România, România literară etc.

De reținut că în Anuarul Liceului de Băieți ,,Al. Papiu Ilarian”, pentru anul 1930-1931, întocmit de profesosul director Vasile Ceortea, a fost publicată Cuvântarea ocazională rostită de elevul Bucur Septimiu, clasa a VIII-a, la serbarea patronului liceului, o dovadă a calităților intelectuale excepționale ale elevului Septimiu Bucur.

În 1978, în celebra colecție ,,Restituiri”, a Editurii Dacia din Cluj-Napoca (o colecție coordonată de Mircea Zaciu), i-a apărut, postum, primul și ultimul volum, Banchetul lui Lucullus. Pagini de critică literară. Ediție îngrijită, prefață și notă asupra ediției de Serafim Duicu. Ediția a fost bine primită de critica vremii, fiind recenzată de Șerban Cioculescu, Doina Graur, Silvia Udrea, ulterior scriind despre autor Dumitru Micu, Iulian Boldea ș.a.

O apreciere obiectivă a activității sale critice o găsim în Dicționarul general al literaturii române, editat de Academia Română: ,,Este greu de spus dacă angajarea sa la revista Sfarmă-Piatră (1935-1938), apoi la Porunca vremii a fost efectul sau cauza orientării spre ideologia extremei drepte. Exprimându-se furibund, în numele unui «naționalism integral», «sănătos», el crede că vehemența limbajului și negarea generală pot fundamenta o nouă ordine socială. Desființează dintr-un condei pe cei patru «titani ai cugetării iudaice: Marx, Freud, Bergson, Einstein» și se arată profund scârbit de «patrupedele» de la Sburătorul, de «nulitățile» de la Viața românească sau de lipsa totală de vocație, pe care ar vădi-o Tudor Arghezi, G. Călinescu ș.a., pe care îi amenință în bloc. Rezumând, el proclamă «inexistența criticii românești» și «caducitatea» literaturii autohtone. Multe cronici, recenzii și note scrise până în 1941 sunt totuși în afara acestor excese. Făcând critica prozei, discută valabilitatea subiectului și a temelor, calitatea observației și a analizei, intențiile autorului, respingând romanele lui Damian Stănoiu, Carol Ardeleanu, Ionel Teodoreanu, I. Peltz, dar apreciind (uneori cu entuziasm) scrierile semnate de Em. Bucuța, Henriette Yvonne Stahl, Mircea Eliade, Victor Papilian.” (op.cit., vol. A/B, p. 1091). Scriitorul a mai semnat cu pseudonimul Horia Ursu (a nu se confunda cu prozatorul, eseistul și profesorul clujean Horia Ursu, n. în 1948).

În 1995 apare “In memoriam Septimiu Bucur 1915-1964”. Caiet documentar întocmit de Doina Graur, pentru simpozionul științific omonim, organizat de Inspectoratul pentru Cultură al Județului Mureș și Biblioteca Județeană Mureș, prilejuit de împlinirea a 80 de ani de la nașterea lui, 16 pagini.

Episodul următor: Scriitori din comuna Bichiș: Ilie Radu-Nandra (n. 1955)

Lasă un comentariu