Ilie Radu-Nandra (pseudonimul lui Ilie Rad, folosit la începutul activității sale publicistice) s-a născut la 18 februarie 1955, la Nandra/ Luduș, jud. Mureș. Este fiul Iozefei (n. Trif) și al lui Gaftonic Rad, țărani. Clasele primare în satul natal (1962-1966), clasa V-a la Gâmbuț (1966-1967), clasele VI-VIII la Cecălaca (1967-1970). Liceul Teoretic Nr. 1 Luduș (1970-1974). Debutează, ca elev, în ziarul Steaua roșie, cu minireportajul Omul cu boneta verde. În 1974 se înscrie la Facultatea de Filologie din Cluj, pe care o urmează după efectuarea stagiului militar cu termen redus (1975-1979), în armată colaborând, cu știri, reportaje și recenzii, la ziarele Viața militară și Înainte. În facultate a fost membru al celebrei reviste studențești, Echinox. Este repartizat la Școala Generală Nr. 7 din Timișoara (1979-1982), după care se transferă la Cluj-Napoca, fiind profesor la diverse școli și instituții (1982-1995). În 1995 devine, prin concurs, lector la recent înființata Facultate de Științe Politice și Administrative, Departamentul de Jurnalism, din cadrul Universității “Babeș-Bolyai”. Doctor în filologie (1998), conferențiar și profesor (din 2003) la Departamentul de Jurnalism.
Șef al Catedrei de Jurnalism (2001-2007; cancelar al facultății: 1996-2000; 2007-2011). A înființat, împreună cu profesorii Aurel Sasu și Cseke Péter, cea de-a treia școală doctorală din România, în domeniul științelor comunicării, devenind directorul acesteia (până în prezent). Director al Colegiului Studențesc de Performanță Academică (2015-2020). Conducător de doctorat (din 2009). Colaborator, cu peste o sută de articole, la monumentalul Dicționar al scriitorilor români (coordonat de M. Zaciu, M. Papahagi și A. Sasu, vol. I-IV, 2001-2005), la Dicționarul esențial al literaturii române (2001), la Dicționarul general al literaturii române (vol. I-V, 2004-2009), la Dicționarul biografic al literaturii române (2 vol., 2006), la două enciclopedii americane (Encyclopedia of the World's Minorities (SUA, 2005), respectiv Encyclopedia of the Developing World (SUA, 2005).
A tipărit, până în prezent, la edituri naționale de prestigiu (Polirom, Tribuna, Casa Cărții de Știință, Tritonic), peste 70 de cărți (de unic autor, volume coordonate, scrise în colaborare, ediții etc.), axate pe trei direcții, prima constând din manuale și cursuri universitare, aferente disciplinelor pe care le predă (Stilistică și mass-media, 1999; Incursiuni în istoria presei românești, 2009; Stilistica textului jurnalistic, 2009; Cum se scrie un text științific, ediția a III-a, în 2017). A inițiat și organizat 16 simpozioane naționale de jurnalism, unele cu participare internațională, ale căror lucrări le-a editat și/sau prefațat, fiind și coautor: Curente și tendințe în jurnalismul contemporan (2002); Schimbări în Europa, schimbări în mass-media (2003); Jurnalismul cultural în actualitate (2004), Secvențe din istoria presei românești (2005);
Stil și limbaj în mass-media din România (2006), Forme ale manipulării opiniei publice (2007); Limba de lemn în presă - ieri și azi (2008); Jurnalismul românesc din exil și diaspora (2009); Documentarea în jurnalism (2010); Cenzura în România (2011); Obiectivitatea în jurnalism (2012), Jurnalismul tradițional și New Media (2013); Industria media și învățământul jurnalistic (2014); Fotojurnalism și imagine (2015); Tradiții ale presei religioase în România (în colab. cu Carmen Țâgșorean, 2017); Marea Unire reflectată în mass-media (2017). A publicat apoi ediții, cărți de critică și istorie literară: Horia Bottea, Game și pendulări (1982); Aron Pumnul, 2002; ed. a II-a, 2016; Geo Bogza, Rânduri către tineri scriitori ardeleni (2003); De amicitia. 200 de scrisori de la Ștefan J. Fay (2009); Întâlnirile mele cu Iorgu Iordan. Scrisori și interviuri (2011); Convorbiri cu Ion Brad, “din primăvară până-n toamnă” (apr.-oct. 2013) (2013); Ion Brad, Ilie Rad, Dialoguri epistolare săptămânale, “din iarnă până-n vară” (ian.-iun. 2014) (2014); Mircea Zaciu, Octavian Șchiau, Corespondență (1995-2000) (2015); Scrisori către Liviu Rusu (2020).
A tipărit (în 13 volume) peste 15.000 de pagini din opera lui Ion Agârbiceanu, între care și două lucrări inedite (Scrieri inedite cu profil religios, 2021, respectiv Cutezări cu gândul ale ieromonahului Visarion, 2021). La acestea se adaugă volume cuprinzând note de călătorie: Peregrin prin Europa. File de jurnal: Viena, Praga, Varșovia, Budapesta (1998); La un ceai cu Ștefan J. Fay (2003); De la Moscova la New York (2005); Un ardelean la București (2011); O călătorie în Țara Kangurului (2012); Călătorii prin Țară (1995-2017) (2017); O călătorie la capătul lumii (în colab. cu Doina Rad, 2019); America din Cortland (2020).
A înființat cinci publicații (Ritmuri pionierești, Excelsior, Reporter, Învățământul jurnalistic clujean, Anuarul Colegiului Studențesc de Performanță Academică), fiind zece ani director al Revistei române de istorie a presei, una dintre cele mai apreciate reviste de specialitate din România.
Pentru activitatea didactică și științifică, a primit titlul de “Profesor Bologna”, Premiul “Go Free”, ambele acordate exclusiv de studenți, diplome și medalii din partea Universității “Babeș-Bolyai”, din partea Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România etc. În 2014 a primit titlul și medalia de Senior al Cetății.
