PANDEMIA ȘI SĂRĂCIA

Distribuie pe:

“Când făcând ceva, distrugi altceva, n-ai făcut ceva bun!” spunea dl prof. universitar Vasile Asărăstoae. Vorbe care, sincer, ar trebui să ne pună pe gânduri. Zvonurile privind reintroducerea restricțiilor, a carantinării populației, a unui eventual lockdown au pus internetul pe jar. Iar, ca show-ul să fie complet, lumea se teme de obligativitatea vaccinării, urmările vaccinării sau ale nevaccinării, respectiv marginalizarea celor nevaccinați. Media s-a împărțit pro și contra vaccinării. Omului care ascultă știrile și mai navighează câte puțin pe net îi este, practic, imposibil să înțeleagă, să aibă încredere, indiferent pe cine ar asculta.

Se cere ajutorul, intervenția Bisericii în procesul de convingere a populației să se vaccineze. E o idee proastă, greșită și sunt convinsă că preoții nu o vor face. E ca și cum ai da Armatei posibilitatea de a alege în cine să tragă. Nu putem și nu avem dreptul să folosim Credința ca armă... până și bunul Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru..., asta în ideea în care nu dorim să ne întoarcem la Inchiziție. Credința noastră a rezistat 2000 de ani, am păstrat-o în suflete și în perioada comunismului, nu o să ne-o ia o pandemie și, cu atât mai puțin, un Guvern.

Virusul, vaccinul, pandemia nu ar trebui gândite, tratate, soluționate de oamenii politici. Ce ar fi dacă am lăsa medicii să își facă meseria, guvernanții să se ocupe mai puțin de împrumuturi, ci să încerce să facă producție și să construiască, “contabilii” țării să se ocupe de balanța contabilă a nației care știm cu toții cât e de înclinată, iar omul de rând să fie ajutat, lăsat, sprijinit să meargă la muncă.

Vine valul 4... conform spuselor domnului Arafat, probabil după o pasență dată în cărți. Ok. Ne retragem toți, ne vaccinăm și stăm acasă. România mai primește ajutoare financiare, o mai scoatem la capăt câteva luni, ne ținem acasă copiii, îi sălbăticim, îi privăm de ceea ce ei ar trebui să învețe și să acumuleze la cursuri, îi izolăm, apoi, ne plângem de ei și de noi că nu mai știm să comunicăm, că nu mai știm să fim colegi, prieteni, părinți, frați... oameni.

Cine va plăti? NOI! Nu mă refer doar la împrumuturile de natură financiară, care vor trebui rambursate la un moment dat, mă refer la prețul pandemiei prost gestionate care, clar, ne va aduce într-un colaps economic, financiar dar și uman. Copii cu lacune în educație, cu probleme comportamentale și de integrare în societate, iar noi, adulții vinovați, vom fi epuizați de jocul de-a v-ați ascunselea practicat în România.

Trebuie oprită pandemia, oamenii trebuie protejați, tratați și vindecați, dar, ce facem cu prostia, dragi guvernanți? Nu cumva îi feriți și tratați pe români de COVID și, în paralel îi împingeți spre o moarte națională, spirituală, economică și psihică? România, românul, economia românească sunt pe butuci. De fapt, nu sunt convinsă că mai avem butuci... probabil sunt deja exportați.

România nu are rezervele necesare, puterea de regenerare a țărilor occidentale, care își pot permite să pună pe pauză economia și

să-și susțină cetățenii. Împrumutul nu e o soluție. Circurile politice, luptele pentru putere care se dau, acum pe față, nu vor opri nici pandemia, nici sărăcia. Ceea ce se întâmplă, acum, seamănă cu pansarea unei răni, ignorând faptul că organismul este deja în șoc septic. “Operația, intervenția a reușit, dar pacientul a decedat”.

Părintele Calistrat a spus: “Ne tratăm în limita în care nu ajungem să murim de sărăcie”, vorbe care ar trebui să ne ajute să înțelegem cât de serioasă și riscantă e situația în care ne aflăm.

Stoparea activităților micilor întreprinzători, întreruperea unor activități din care oamenii mai câștigă niște salarii cu care își întrețin familiile, adâncirea prăpastiei dintre vaccinați și nevaccinați, prezumția catastrofei valului 4… nu va aduce nimic bun. Cum veți gestiona panica, disperarea, sărăcia omului care, supus, din nou, unei izolări, nu poate merge la muncă? Ce veți face fără impozitele plătite către stat de contribuabili, fără producție, fără comerț, fără investiții, pentru că, ținându-i acasă, marginalizându-i, nu le mai puteți cere să fie la zi cu impozitele, cu facturile. Știți de ce? Pur și simplu nu vor avea de unde să le plătească. Debranșați 75 la sută din locuitorii țării de la electricitate, de la apa potabilă… de la viață ? Din înaltul funcțiilor dumneavoastră, de sub umbrela răcoroasă și ocrotitoare a conturilor mereu pline, e ușor să iei decizii ale căror urmări pot fi devastatoare pentru o nație, decizii care oricum nu vă ating. Dacă tot avem clarvăzători prin Guvern, care știu ce urmează, în această pauză pe care ne-a dat-o pandemia, conform celor spuse de domnul președinte, v-ați pregătit pentru valul 4? Sunt spitalele mai curate, mai dotate? E personalul medical protejat și ajutat să facă față valului, sau cu toții ne vom îneca la mal? Să știți că purtarea măștilor nu va stopa senzația de foame, de sete, iar vocea se aude și de sub mască. Ultima formă de democrație în România se manifestă prin punerea lacătului la ușă, la propriu, celor care nu respectă legea.

Sunt convinsă că guvernarea, conducerea unei țări nu este o treabă ușoară. Trebuie avut grijă și la ce se întâmplă în țară, și la imaginea țării dinspre exterior. E ca o nuntă. E imposibil să mulțumești pe toată lumea, mereu vor fi voci care să comenteze, dar dacă ai ales rolul de staroste, nu uita că pentru o nuntă ai nevoie de mai mult decât de mire și mireasă. Ai nevoie de mâncare, băutură, ospătari și… cel mai important… de meseni. Ne plătim meniul, muzicanții, starostele, dar fără noi… nu aveți nuntă.

Sunteți mai mulți decât necesari la guvernare. De ce nu încercați să “ucideți” virusul, fără a ucide economia, fără a adânci sărăcia? Nu vă e frică de faptul că rămâneți fără locuri de muncă după dispariția României, din punct de vedere economic, geografic... că, politic, mă întreb dacă mai suntem suverani?

ANTONELA DUMITRACHE

Lasă un comentariu