Dalia, originară din Mexic, a fost cultivată încă din antichitate, de către azteci, care o foloseau pentru a se hrăni cu bulbii ei. Acest obicei a fost adoptat de-a lungul timpului și de alte populații.
Ca dovadă, s-au găsit numeroase rețete care presupuneau utilizarea bulbilor de dalie în diverse preparate culinare. Era folosită și ca medicament împotriva epilepsiei, ca insecticid împotriva țânțarilor, iar tulpinile - mari și goale pe dinăuntru - drept containere pentru apă. Sucul obținut din rădăcini a fost utilizat pe scară largă în medicina tradițională, datorită conținutului de fosfor și potasiu.
Au trecut câteva secole de la descoperirea acestei plante până ca ea să ajungă în Europa, deoarece bulbii daliei sunt extrem de vulnerabili și nu au putut supraviețui traversării anevoioase și îndelungate a Oceanului Atlantic. Când, în secolul al XVIII-lea, transportul a fost posibil, doar trei bulbi au putut fi recuperați. (În realitate, însă, scopul real pentru care ei au fost trimiși în Europa l-a constituit încercarea de a găsi un înlocuitor valid pentru cartofi.)
Aceste primele trei exemplare au fost îngrijite și cultivate în grădina botanică din Madrid și ulterior au fost transferate și cultivate la Berlin, unde, din 1804, li s-a dat numele de “Georgina” în cinstea botanistului rus, Georgi, care a avut grijă de transportul și cultivarea primelor plante. Chiar și astăzi, în multe zone din nordul Europei, daliile sunt cunoscute sub numele de “georgine” (“gherghina” este, și în limba română, numele popular al daliei n.n.). Răspândirea pe tot continentul european și diversele hibridizări au avut ca rezultat obținerea a peste 2.000 de soiuri de dalii, toate născute din aceeași specie, georgina variabilis.
Dalia își datorează numele botanistului suedez Anders Dahl, student al lui Carl Linnaeus (botanist și medic suedez, considerat părinte al ecologiei moderne - 1707-1778), care a reușit să reproducă aceste plante prin semințe.
Când a fost introdusă în Europa, dalia a devenit un simbol al demnității, dar și al precarității, probabil tocmai datorită faptului că transportul bulbilor din Mexic a fost atât de dificil de realizat. Era, de asemenea, un simbol al bunului gust și al eleganței, floarea fiind oferită, de obicei, drept cadou, în semn de recunoștință pentru cei care s-au străduit să ajute pe cineva într-o situație dificilă.
Un mare admirator al daliei a fost poetul și scriitorul Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), care i-a lăudat frumusețea în operele sale.
Și în zilele noastre, dalia capătă în general un sens pozitiv și este folosită pentru a exprima un sentiment de afecțiune dezinteresată, necondiționată. Din acest motiv este o floare potrivită pentru diferite ocazii, oferind, în același timp, un fascinant joc de culori.
În limbajul florilor și plantelor, dalia simbolizează recunoștința, respectul, prețuirea, fiind o expresie florală, non-verbală, de mulțumire. (surse - ilgiardinodeltempo.altervista.org; heliconiaevents.it; foto - greenissimo.it)
Traducere și sinteză de ILEANA SANDU
