Chiar dacă în Munții Apuseni avem încă rezerve foarte mari de metale rare, politicile hungariste, prin lobby la nivel internațional, au reușit să obțină includerea zonei miniere în patrimonial UNESCO. Asta înseamnă că România nu va mai putea face în acea zonă exploatări miniere și țara devine, astfel, sărăcită prin neexploatarea acestor zăcăminte. De ce este interesată Ungaria de această zonă, care se află de mii de ani pe teritoriul României? Păi, tot prin presiuni pe care le vor face în continuare, la nivel internațional, sperând să anexeze Transilvania ori să obțină independența. Dacă vor obține independența Transilvaniei, va intra sub vasalitatea Ungariei și va dispune de toate bogățiile sale. Dar să nu ne mirăm, fiindcă valoroșii noștri politicieni vând terenurile țării străinilor, de parcă le-ar fi moștenit de la tac-su. Cum reacționează pe pagina sa de socializare Dacian Julien Cioloș, la aflarea veștii: “Roșia Montană a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO. Este o veste mare și nici că putea să existe un cadou mai nimerit de care să mă bucur de ziua mea. Felicitări tuturor celor care au crezut în această șansă și care au făcut posibil momentul de azi!” Respectiv Rețelei Deschise Soros (Soros Open Network). Pe 10 iulie a.c., ActiveNews a pus două liste față în față: Ce legătură au Soroș, homosexualii și Roșia Montană? Sunt aceleași ONG-uri.
Klaus Iohannis a transmis un mesaj. “Salut includerea peisajului cultural minier de la Roșia Montană în patrimoniul umanității! Prin eforturi conjugate ale autorităților și specialiștilor, Roșia Montană trebuie să devină un model de punere în valoare a patrimoniului prin dezvoltarea durabilă a zonei”. Zilele trecute, publicația pro-guvernamentală Magyar Nemzet, din Ungaria, citată de Evz, a notat că aurul de la Roșia Montană nu ar trebui să fie exploatat niciodată de România. În articolul intitulat “Roșia Montană: Ale cui sunt rezervele de aur?”, ziarul lansează întrebarea a cui este, în realitate, localitatea din Munții Apuseni. Autorul spune că speră ca “cele 300 tone de aur și 1.600 tone de argint să rămână în pământul natal”. Duminică, 25 iulie, cu puțin timp înainte deciziei Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO, care beneficiază de un vicepreședinte din cinci, din partea Ungariei, ziarul maghiar Magyar Nemzet lansează pe piață adevărul despre dorințele hulpave ale Ungariei, fără ca ambasada României de la Budapesta să reacționeze în vreun fel. “De când aparține Roșia Montană de România?”, scrie ziarul “Națiunea Maghiară”. Publicația de la Budapesta arată că rezerva de aur a Ungariei este, în prezent, de 94,5 tone, și ar putea să crească considerabil cu aurul de la Roșia Montană, cu care, de altfel, este deja poleită cupola Parlamentului de la Budapesta. Oare n-ar trebui solicitat aurul smuls de Ungaria din solul României, în perioada ocupațiilor ei sângeroase? Textul publicat în ziarul unguresc despre Roșia Montană: “Roșia Montană: ale cui sunt rezervele de aur? / Verespatak: kinek az aranytartaléka? de Attila D. Balázs. Conform standardelor maghiare din prezent, în zilele noastre nu este simplu să se înțeleagă ce înseamnă ca un stat să dispună de mine de aur proprii. Cu toate acestea, Transilvania și munții înalți erau, de asemenea, bogate în metale prețioase. Pe timp de pace, numai în zona din jurul vechii Roșia Montană, existau 300 de companii miniere și 800 de mori de prelucrare a minereului. În urmă cu peste 110 de ani, zona Munților Apuseni, care ascundeau rezerve foarte mari de metale prețioase, răsuna de zgomotul acestor mori. În Roșia Montana, aflată în “pătratul aurului”, nu exista încă noțiunea de minerit prin cianuri sau prin distrugerea naturii din jur, respectiv a culturii. Umbra acestei distrugeri se vede tot mai des, de la an de an, în acest oraș minier cu un mare trecut istoric, care a fost stăpânit de agatârși, popor de origine scitică, în urmă cu peste 2.500 de ani, înaintea lui Hristos, potrivit celebrului geolog Ferenc Wanek.
Trebuie să menționăm aici și poezioara lui Octavian Goga “Munții noștri aur poartă, Noi cerșim din poartă-n poartă”, aplicată pe ilustrația care însoțește acest material și despre care se suspectează că a fost scrisă după tratatul de la Trianon. Începutul poeziei spune multe aici, deoarece nu trebuie decât să ne punem întrebarea: De când aparține Roșia Montana de România? Rezerva de aur a Ungariei este în prezent de 94,5 tone. Prin urmare, să sperăm, cel puțin până când roata morii de aur a istoriei se va întoarce, că cele 300 tone de aur și 1.600 tone argint vor rămâne în pământul natal, respectiv resursele de platină și molibden pe care le exploatează companiile străine”, se arată în publicația ungurească, potrivit sursei citate. Punem și noi întrebarea: cele 300 tone de aur și 1.600 tone argint din pământul românesc nu puteau fi exploatate ca strămoșii noștri romani și urmașii lor români, cu mijloacele clasice minerești? Sau ne strica aurul țării, obținut prin metode tradiționale? Vorba autorului ungur - să menționăm și noi “poezioara” lui Octavian Goga: “Munții noștri aur poartă, Noi cerșim din poartă-n poartă”.
În anul 2006, ministrul de externe al Ungariei, de la acea vreme, Kingo Göncz, a susținut că un proiect de exploatare a unei mine de aur din România va fi dăunător mediului înconjurător - atât în cazul României, cât și pentru Ungaria. Ulterior, în 2010, vicepremierul Ungariei, de la acea vreme, Semjén Zsolt, a declarat, în cadrul unei deplasări la Alba Iulia, că Ungaria ar dori ca proiectul minier de la Roșia Montană să nu fie derulat, din cauză că nu există nicio garanție în ceea ce privește protecția mediului înconjurător. Ungurii din UDMR au avut întotdeauna grijă să pună mâna pe ministerul Mediului. În anul 2013, guvernul lui Viktor Orban a susținut că Roșia Montană aparține “patrimoniului Europei Centrale” și “bazinului Carpatic”. Atunci, oficialii maghiari au subliniat că România trebuie să respecte regulile europene privind minele de aur, dar și bunurile culturale și de mediu aflate în pericol din cauza proiectului minier, mai notează Evz. Culorile campaniei “Salvați Roșia Montană” sunt cele ale steagului Ungariei, iar forma simbolului ales este asemănătoare cu harta Ungariei Mari. Așa că nu este de mirare bucuria ce a cuprins Budapesta, oficinele Soros și activiștii Rețelei. Peisajul cultural minier Roșia Montană a fost înscris marți în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Decizia a fost luată, prin consens, de Comitetul Patrimoniului Mondial, în cea de a 44-a sa sesiune, extinsă, de la Fouzhou, China, ce s-a desfășurat online în perioada 16 - 31 iulie, transmite Agerpres. Președinte al Comitetului este Tian Xuejun (China), Raportor Miray Hasaltun Wosinski (Bahrain), iar cei cinci vicepreședinți sunt din Bahrain, Guatemala, Ungaria, Spania și Uganda. Cele 21 de state membre ale Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO sunt, în acest moment: Australia, Bahrain, Bosnia and Herzegovina, Brazilia, China, Egypt, Ethiopia, Guatemala, Ungaria, Kyrgyzstan, Mali, Nigeria, Norway, Oman, Federația Rusă, Saint Kitts and Nevis, Arabia Saudită, Africa de Sud, Spania, Thailanda, Uganda. Șefa UNESCO este Audrey Azoulay, fost ministru al Culturii în Franța și prima femeie evreică numită director general, potrivit Jewish Press. Conform Wikipedia, “Azoulay s-a născut la Paris, într-o familie evreiască marocană de la Essaouira. Tatăl ei, André Azoulay, este fost consilier al regelui Marocului Hassan II, din 1991 până în 1999, apoi consilierul actual al regelui Mohammed VI din Maroc”.
Comitetul Patrimoniului Cultural UNESCO a confirmat - fără amendamente sau comentarii suplimentare - recomandarea Consiliului Internațional al Monumentelor și Siturilor privind înscrierea sitului Roșia Montană în Patrimoniul cultural imaterial al umanității și în Patrimoniul mondial în pericol. UNESCO recomandă experților să facă o vizită în zonă, pentru recomandări și controale, astfel încât “să fie întreruptă cât mai rapid autorizația pentru exploatare minieră”. Specialiștii care au analizat dosarul sunt de acord că situl “Peisajul cultural minier Roșia Montană reprezintă cel mai mare și relevant exemplu de minerit subteran aurifer din lume, datând din perioada ocupației romane a Daciei”. Roșia Montană se alătură altor obiective din România care fac parte din patrimoniul cultural universal: Delta Dunării, bisericile din nordul Moldovei și cele de lemn din Maramureș, satele cu biserici fortificate din Transilvania, centrul istoric din Sighișoara sau cetățile dacice din munții Orăștiei. Primarul din Roșia Montană, Eugen Furdui: “Nu aduce beneficii nici pentru comunitate, nici pentru țară. Se blochează, pe termen mediu și lung, cea mai mare resursă de aur și argint din Europa. Restaurarea, modernizarea oricărui imobil pe care îl deții necesită avize speciale și birocrație multă. Ne doream să fie introduse în patrimoniul mondial UNESCO obiectivele principale, adică centrul istoric și galeriile romane”.
Dosarul Roșia Montană este confuz, drept dovadă că totul este o scamatorie. Ministerul Finanțelor, condus până de curând de Alexandru Nazare, avertiza - confidențial - Ministerul Culturii, că România va trebui să plătească despăgubiri firmei Gabriel Resources, între 500 de milioane și trei miliarde de dolari. Dacă și cât anume ar fi aceste despăgubiri ar trebui să decidă Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Comerciale (ICSID). “Este o minciună de la un capăt la altul”, a replicat Mihai Goțiu, fostul parlamentar USR, care a militat de-a lungul anilor pentru protecția sitului de la Roșia Montană, despre care spune că este inclus pe Lista Monumentelor Istorice, atât subteran cât și suprateran, încă din 1992, înainte ca Gabriel Resources să aibă vreo licență de extracție și chiar “înainte ca această companie să existe”. Clasarea UNESCO, mai precizează Goțiu, “nu aduce nimic suplimentar juridic față de ceea ce exista deja în legislația din România”. Singurul avantaj pentru sit este accesul mai simplu la finanțări pentru conservarea patrimoniului.
La Roșia Montană, volumul total de resurse minerale este de 365 de milioane de tone. Rezerva de aur este estimată la peste 300 de tone, din care aproape 250 ar putea fi exploatate. Pentru comparație, România are rezerva națională de aur de puțin peste 100 de tone, în timp ce a Ungariei este de aproape 95 de tone (iar Budapesta speră ca aurul Apusenilor să rămână în subteran și, mai mult, ziarul proguvernamental ungar Magyar Nemzet scria luni că acel subteran este “pământul natal”). La aur, în zona Roșia Montană se adaugă 1.600 de tone de argint. Conform unui fost geolog șef de la Roșia Montană, Aurel Sântimbrean, acolo se mai află și alte zăcăminte la mare căutare: platină, titan, germaniu, arseniu, molibden, vanadiu, nichel, cobalt, galiu și wolfram. Exploatarea minieră, încă din vremea ocupației romane, Roșia Montană a fost inclusă în patrimoniul imperiului Austro-Ungar în anul 1906. Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, a explicat, la televiziunea publică, luna aceasta, că obiectivul a rămas în lista monumentelor istorice din patrimoniul național românesc și după anii 1990, așadar, și atunci când a fost fondată Roșia Montană Gold Corporation, societate cu capital mixt, formată din firma canadiană Gabriel Resources și compania de stat Minvest Roșia Montană SA (fosta Regie Autonomă a Cuprului Deva), în 1997. În 1995, partea română anunțase, de fapt, că vrea un partener extern pentru a exploata steril și a obține metale prețioase din iazurile de la Roșia Montană. Conform Rise Project, la data anunțului, licitația fusese deja atribuită unei firme fondate de un personaj suspectat ca fiind fost colaborator, în Australia, al Securității ceaușiste, Vasile Frank Timiș, din Borșa. După ce procurorii români au descoperit tot felul de nereguli în acțiunile RMGC și ale sale personal, inclusiv exploatarea ilegală a zăcămintelor din Apuseni, Timiș și-a predat afacerea - lui Beny Steinmetz. Este vorba despre omul de afaceri israelian, condamnat în Elveția pentru mituirea unor funcționari din Guineea, iar în România, pentru retrocedarea ilegală a fermei Băneasa și a pădurii Snagov. Numele lui apare și în numeroase dezvăluiri din dosarele Panama, între acestea, războaie murdare pentru compromiterea rivalului George Soros, prin metode ce țin inclusiv de spionajul cibernetic. De fapt, Steinmetz este acuzat că ar fi angajat firma Black Cube, care a spionat-o pe fosta șefă DNA, Laura Codruța Kövesi. Același Black Cube a făcut treburi murdare pentru Steinmetz și în Guineea, unde omul de afaceri urmărea să obțină drepturi de exploatare a unor zăcăminte de fier. Steinmetz nu a ascuns niciodată că este în război cu Soros. Relațiile dintre Steinmetz și strategii de serviciu ai PSD-ului condus de Liviu Dragnea sunt notorii. Așa că numai cine n-a vrut să accepte nu a înțeles ce căuta fantoma lui Soros în jocurile politice din România. De altfel, chiar și în aceste zile, cei care susțin RMGC continuă să invoce “dedesubturile statului paralel”. Asul din mânecă al celor care vehiculau jumătăți de informații venea de la Budapesta, acolo unde ideea că “aurul transilvan” este de fapt al Ungariei este în permanentă actualitate. Irelevant că Soros este, și la Budapesta, proiectat drept dușmanul de moarte al intereselor naționale, căruia doar fermitatea regimului Orban Viktor poate să îi țină piept. După doi ani de la înființare, adică în 1999, RMGC avea să obțină concesiune de exploatare pentru aurul și argintul de la Roșia Montană. Licența o primește, practic, fără licitație, Minvest. În 2000, RMGC se angajează să plimbe prin lume oameni din Guvern și din Agenția Națională pentru Resurse Minerale, pentru instruire și prezentarea altor obiective deținute. În 2002, este elaborat un plan de urbanism general, după care canadienii încep să cumpere proprietăți la Roșia Montană, și pornește un proiect de strămutări. Evaluarea de impact asupra mediului este blocată și reluată în mai multe rânduri, apoi, după săptămâni de proteste de stradă ale adversarilor proiectului, desfășurate în toamna lui 2013, Parlamentul se opune modificării Legii Minelor. Cunoscătorii scenei politice românești spun că atunci s-a produs prima ruptură din USL, după ce o parte din liberali nu au fost de acord cu încercarea Guvernului Ponta de a trece Legea Minelor cu amendamente favorabile RMGC. Tot atunci, Victor Ponta a fost perceput de grupurile de interese care îl susținuseră, drept incapabil să “livreze” ce a promis, să își onoreze angajamentele și să își plătească datoriile. Steinmetz nu a avut, de fapt, nimic de pierdut. Afacerea preluată de la Timiș nu a mers în pierdere, în speranța că va găsi o instanță care să oblige statul român să-l despăgubească cu mai multe miliarde de dolari pentru nimic. Dar Steinmetz mai deține un atu virtual: o hârtie care-l atestă proprietar al unor rezerve masive și neexploatate, deci intacte, de metale rare, listate la bursele de specialitate. Omul de afaceri câștiga prin așa-zisele tranzacții în lipsă. Procesul intentat de compania canadiană, în iunie 2017, la ICSID, tribunalul Băncii Mondiale, pentru pierderi de 4,4 miliarde de dolari a fost admis parțial, în 2019, după ce instituția de arbitraj a fost de acord cu petițiile depuse în 2018 de localnici și organizații de mediu în opoziție la exploatare.
Dosarul Roșia Montană a fost trimis la UNESCO de ministrul Culturii din Guvernul Cioloș, Corina Șuteu, în ultimele zile de mandat. În 2018, Guvernul Dăncilă a solicitat amânarea dosarului, iar Comitetul UNESCO este de acord, cu mențiunea că acesta trebuie retrimis în maximum trei ani, altfel recomandarea de înscriere va expira. O face, în ianuarie 2020, Guvernul Orban, care, fără să își asume concret procedura ca pe un obiectiv politic, a reluat procedura pentru UNESCO. Presa a speculat că s-ar putea ca dosarul să fie retras de Cabinetul Cîțu până la încheierea procesului de arbitraj dintre statul român și RMGC; iar USR-Plus ar fi amenințat că își va retrage miniștrii dintr-o eventuală ședință de Guvern, pentru ca PNL și UDMR să își asume amânarea unei noi clasificări din partea UNESCO. Dosarul a fost programat pentru sesiunea UNESCO din 24-27 iulie și urma să fie discutat duminică, apoi luni și marți, cu recomandarea de includere simultană în Lista Patrimoniului Mondial și în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol.
