UMANISMUL ȘI SOLIDARITATEA, IDEALURI ETICE PE TIMP DE CRIZĂ ȘI NU NUMAI

Distribuie pe:

Bunătatea, prietenia, caracterul, umanismul, solidaritatea și implicarea sunt trăsăturile care ne definesc ca ființe umane și care conduc, mai întotdeauna, la măreție. Indiferența sau nepăsarea constituie cea mai grea haină pe care o poate îmbrăca omul.

Pe zi ce trece, constatăm în jurul nostru o tot mai acută lipsă de nepăsare, de umanitate și de altruism sau, pur și simplu, a unor gesturi simple de întrajutorare. Nici măcar zâmbete nu mai vezi tipărite pe fețele unora dintre noi, acele zâmbete sincere, din tot sufletul, ce-ți luminează fața. Cred că ar trebui să dărâmăm supremația zeului BAN și să punem în locul lui pe adevăratul Dumnezeu. Să facem totul corect, punctual, ordonat, să fim perfecți într-o lume perfectă și să nu mai fim nevoiți să apelăm la antidotul toxicității umane! Am întâlnit, de-a lungul vieții, oameni memorabili, deosebiți prin caracter și trăire, oameni ce mi-aș fi dorit să-i văd și în zilele noastre, mâine și poimâine, să-i pot păstra aproape o viață întreagă în sufletul meu. Dureros este faptul că unii dintre noi, ca reprezentanți de seamă, după chipul și asemănarea monstruoasei noastre societăți, ce ne subjugă, dansăm fatidic, zi după zi, pe marginea prăpastiei. Cu gustul lacrimilor amare pe buze, privim adâncul hăului. Suntem atât de avansați în rutină și trăirile noastre încât zâmbetul devine un moft. Nu ne mai pasă? De ce să ne pese?

Nu se poate uita! Când societatea este lovită de dezastre naturale, așa cum au fost inundațiile din anii 1970-1975, Târnăveniul a fost acoperit de ape, Combinatul Chimic devenit lac de acumulare, nivelul apei depășind 1,5 m înălțime: căi de acces blocate, instalații îngropate în nămol, deteriorate și îmbâcsite de ierburi, crengi și gunoaie, aduse de viitură, vestiare inaccesibile - un adevărat dezastru, cu pierderi economice locale și naționale înspăimântătoare, solidaritatea și umanismul au devenit nu numai unul dintre principiile directoare ale oamenilor de atunci, muncitori, maiștrii, ingineri, ci pur și simplu o condiție de supraviețuire. Specialiști din toată țara, întreprinderi și instituții, în mod voluntar, fără niciun fel de condiții și de pretenții, de bună voie și nesiliți de nimeni, s-au deplasat la Combinatul din Târnăveni pentru a acorda o mână de ajutor angajaților Combinatului, unii dintre ei adevărați eroi, cu regim de lucru, cazare și masă pe cont propriu. Cu ajutorul lor și a efortului supraomenesc al angajaților combinatului, acesta a fost repus în funcțiune în timp record, lăsând în urmă amintirea umanismului și a solidarității umane, principii de mare noblețe și de respect.

Idealurile acestor oameni ar trebui să se regăsească și în conținutul vieții cotidiene, manifestat prin bunătate, ospitalitate, deschidere și înțelegere. Acesta este motivul pentru care astăzi, după aproape 51 de ani de la memorabilul Mai “'70”, sarcina noastră, a tuturor, și, mai ales, a politicienilor și guvernanților, este de a ne asigura că umanismul și solidaritatea nu vor rămâne doar o pagină de istorie tristă. Ele constituie un mod de viață, oferă mijloace etice și raționale de abordare a provocărilor zilelor noastre, sprijină democrația și drepturile omului, libertatea personală și responsabilitatea față de societate.

Am observat acest lucru și continuăm să-l observăm în lupta împotriva pandemiei de coronavirus. Dovezi de ajutor necondiționat, sacrificare pentru salvarea oamenilor, altruism sincer, empatie, respingerea fricii și a egoismului.

NOTA-BENE. Combinatul chimic din Târnăveni a existat și a hrănit peste 6.000 de familii din localitate, de pe Valea Târnavei Mici, din satele și comunele adiacente, timp de 90 de ani. Astăzi? Incredibil, totul a fost distrus de către oameni, explozibil, excavatoare și buldozere, a rămas doar terenul, devenit arid, deșert cu șoareci și bidigănii!

Pentru generațiile următoare? Mai există vreo dovadă că pe acest teren a existat un mare combinat chimic al țării? Și că pe acest teren nu s-au cultivat castraveți și nici crescut bibilici? Da, există un singur document plauzibil, cartea “MIREASMA CUNOAȘTERII, TÂRNĂVENIUL LA TEMELIA INDUSTRIEI CHIMICE ROMÂNEȘTI”, grație autorului P.L., lucrător timp de aproape 40 de ani în acest combinat, dar și Cotidianului mureșean “CUVÂNTUL LIBER”, căruia autorul îi mulțumește, cu tot respectul, pentru publicarea serialelor incluse în această carte.

Merită, ca mărturie, pentru istoria orașului, dar și în amintirea generațiilor viitoare, ca pe acest loc să se instaleze o placă comemorativă? Da, și am propus, în acest sens, Primăriei și Consiliului Local, confecționarea și instalarea unei plăci comemorative cu următorul înscris: AICI S-AU CONSTRUIT, AU EXISTAT ȘI AU FUNCȚIONAT CELE DOUĂ SOCIETĂȚI INDUSTRIALE “NITROGEN” ȘI “MICA” (1916-1948), ULTERIOR UNITE SUB DENUMIREA: COMBINATUL CHIMIC TÂRNĂVENI (PIONIER AL INDUSTRIEI CHIMICE ROMÂNEȘTI). ÎN ANUL 1990, DIVIZAT ÎN CELE DOUĂ SOCIETĂȚI INDUSTRIALE BICAPA (1990-2000) ȘI CARDIB-FOX (1990-2006).

Cetățenii municipiului Târnăveni așteaptă cu nerăbdare, interes și mândrie realizarea și montarea acestei plăci comemorative, dezvelirea și inaugurarea ei.

Lasă un comentariu