O poveste hindusă spune că la un guru a venit un grup de discipoli cu o cerere neobișnuită. Tinerii voiau să cunoască mantra, adică acea formulă recitată, care poate să învieze un mort. Maestrul îi întrebă:
- “Ce vreți să faceți cu o tehnică atât de periculoasă? - Nimic, răspunseră discipolii, doar vrem să ne îmbogățim cunoașterea și să ne întărim în credință. Dar cunoașterea prematură este foarte periculoasă, dragii mei, le replică bătrânul.”
Tinerii fură curioși să afle ce înseamnă cunoaștere prematură. “Este acel fel de a cunoaște, le explică gurul, care conferă putere unui om, nu îndeajuns de înțelept pentru a o folosi corect.” Discipolii insistară, în ciuda tuturor explicațiilor, să li se descopere mantra care poate învia un mort. Bătrânul maestru le-o încredință până la urmă, dar îi rugă să o folosească cu înțelepciune.
La scurtă vreme, tinerii au văzut în deșert un morman de oase albite de timp. Nu au rezistat ispitei de a proba formula magică descoperită de guru. Au început s-o rostească și oasele au prins viață. S-au încarnat și s-au transformat într-o haită de lupi. Și așa, tinerii posesori ai unei puteri extraordinare, dar neînțelepți, au sfârșit prin a fi devorați de lupi.
