DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVÂNTĂ

Distribuie pe:

Casă nouă pentru Max

După ce, în iunie, municipalitatea târgumureșeană a lansat pagina de Facebook a Adăpostului pentru câini și a demarat campania “Adoptă un câine”, iată că, recent, a apărut și primul beneficiar: cățelul Max și-a găsit stăpâni și își petrece viața într-o familie iubitoare. “La rândul meu, am doi câini, astfel încât știu câtă bucurie pot oferi în viața de zi cu zi. Dacă doriți un prieten loial, iubitor, vizitați pagina adăpostului”, este îndemnul primarului Soós Zoltán, adresat locuitorilor orașului. Molly, Oscar, Lulu și Lucy sunt doar câțiva dintre patrupezii (prezentați săptămâna trecută), care ar dori să aibă o soartă la fel de fericită precum Max.

Adăpostul pentru câini este situat pe strada Prutului nr. 24 (Mureșeni sat) și este condus, de peste 10 ani, de inimoasa doamnă Emilia Nagy. În tot acest timp, au fost salvate viețile a numeroși câini de către personalul adăpostului. Adăpostul de câini este prezent, așadar, și pe rețeaua de socializare Facebook, unde se pot afla informații la zi în legătură cu patrupedele ce așteaptă să fie adoptate și cu tot ce privește acest loc. (sursa foto - facebook.com/sooszoltantgm)

A murit cel mai bătrân cimpanzeu din Europa

Judy, unul dintre cei mai bătrâni cimpanzei din lume și cel mai bătrân din Europa, a murit săptămâna trecută, la vârsta de 49 de ani, în Parcul Natura Viva din Bussolegno, în regiunea Veneto, din nordul Italiei, în timp ce un alt membru al grupului de cimpanzei încerca s-o trezească, potrivit dailystar.co.uk. Îi supraviețuiesc fiica ei Valentina și nepoata Judith.

Reprezentanții parcului o descriu ca pe un exemplar al trupei de cimpanzei, care a sprijinit întotdeauna femelele, fiind “foarte conștientă din punct de vedere social”, știind să păstreze distanța în situații de pericol. Parcul a ajuns pe rețelele sociale pentru a împărtăși povestea ultimei zile a lui Judy.

Au povestit cum s-a trezit să ia micul dejun înainte de a trage, ca de obicei, un pui de somn la umbră. A fost trezită de “colegul” Davidino, pentru o scurtă plimbare de dimineață. Întinsă sub un copac, Judy murise, liniștită, în somn.

Trupa de cimpanzei și-a dat seama curând că ceva nu este în regulă, iar oficialii parcului au observat că mai mulți cimpanzei erau ocupați să încerce să o trezească pe Judy. Conform paznicului, unul dintre ei, pe nume Tommy, s-a apropiat de Judy și a încercat să o trezească, îmbrățișând-o.

Ceilalți cimpanzei au dat năvală, crezând că Tommy intenționează să o atace pe Judy, dar el a refuzat să-l lase și a târât-o înapoi în cușca ei.

Trupa a apucat-o apoi pe Judy și i-a târât trupul până la picioarele unui membru al personalului parcului, Marco.

Acesta a încercat să-i facă pe cimpanzei să se întoarcă la cuștile lor, dar Tommy a refuzat din nou s-o părăsească pe Judy.

Atunci Marco și-a dat seama că Judy nu respira și a chemat un veterinar la fața locului. Acesta a confirmat faptul că Judy murise.

Caterina Spiezio, șefa sectorului de cercetare și conservare al Parcului Natura Viva, a menționat că vârsta i-a înrăutățit, treptat, vederea lui Judy. .

Ea a adăugat: “Avea un anume mod de a ne privi: după ce ne recunoștea vocile, strângea puțin ochii ca să ne vadă mai bine”.

De ce mai omorâm șerpii?

... Uciderea, cu sau fără voie, a șerpilor este, din păcate, un fenomen, spun cei de la Asociația Grupul Milvus, faptul fiind confirmat și de herpetologi, cei care se ocupă de studiul reptilelor (șerpi, șopârle, țestoase) și al amfibienilor (salamandre, tritoni, broaște).

Grupul de pe Facebook - Herping Romania este plin cu astfel de semnalări din toată țara: după estimările lui Tibos Sos, herpetolog la Asociația “Grupul Milvus”, sunt mii de șerpi omorâți în fiecare an în România, o victimă frecventă fiind năpârca, șopârla fără picioare. Iar dacă includem aici și acei șerpi care anual cad victime traficului rutier, numărul poate ajunge până la câteva zeci de mii de exemplare, apreciază specialistul.

Or, în afară de trei specii de viperă (vipera comună, vipera cu corn, vipera de fâneață sau de stepă) toate celelalte specii de șerpi din România sunt neveninoase, iar viperele nu mușcă decât atunci când sunt provocate sau încolțite, ceea ce constituie, de fapt, un mecanism de apărare, comportamentul omului determinând reacția șarpelui.

Veninul șerpilor din țara noastră, în foarte puține cazuri, s-a dovedit a fi letal (ex. persoanelor alergice la venin sau care prezintă comorbidități). Chiar și în cazul câinilor mușcați de vipere, cazurile de deces au fost puține.

Ofiofobia (sau ofidiofobia) este frica anormală, morbidă de șerpi. Un studiu din domeniul neuroștiinței, realizat de o echipă internațională de cercetători, a demonstrat că amenințarea pe care o reprezentau șerpii a influențat modul în care a evoluat creierul primatelor și, implicit, al nostru. Dar șerpii nu mai reprezintă demult amenințarea pe care au avut-o asupra strămoșilor noștri, acum zeci sau sute de mii de ani, iar vindecarea de această fobie este posibilă prin educație și exercițiu. Aflând mai multe despre șerpi, ne poate ajuta să nu-i mai privim ca pe un pericol și chiar să putem ridica stigmatul pe care mecanisme vechi de apărare, cultura populară și religia l-au pus asupra șerpilor.

Șerpii sunt animale protejate atât prin Legislația europeană (Directiva Habitate), cât și prin cea românească (OUG 57/2007 și Legea nr. 49/2011), iar prelevarea, capturarea sau uciderea speciilor prevăzute în anexele actului juridic menționat se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă penală de la 30.000 lei la 60.000 lei.

De exemplu, în Franța, din luna februarie a acestui an, maltratarea sau uciderea unui șarpe se pedepsește cu până la 3 ani de închisoare și amendă de 150.000 euro.

Precum în alte țări, și în România au fost deteriorate, fragmentate și distruse multe habitate prielnice pentru șerpi. Ca urmare a extinderii așezărilor omenești, este aproape inevitabil să întâlnim periodic șerpi în apropierea gospodăriilor. Acestea sunt, de regulă, specii neveninoase, care, cel mult, vor ține sub control numărul de rozătoare, se arată într-un text de Laura Turdean, postat pe https://milvus.ro/de-ce-mai-omoram-serpii/

Lasă un comentariu