Motto: “Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le exemplul” (Epistola către Evrei cap. 13, vers. 7)
PATRIA e aducerea aminte de zilele copilăriei... coliba părintească cu copacul cel mare din pragul ușii, dragostea mamei... plăsmuirea nevinovată a copilăriei noastre... locul unde am iubit și am fost iubiți... câinele care se juca cu noi, sunetul clopotului bisericii satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare... zbieratul turmelor când se întorceau în amurgul sării de la pășune... fumul vetrii ce ne-a încălzit în leagăn, înălțându-se în aer... barza de pe streșină, ce căuta duios pe câmpie, și aerul, care nicăierea nu este mai dulce.
Aceste cuvinte aparțin poetului, prozatorului, criticului literar și ideologului generației de la 1848, Alecu Russo. Sunt cuvinte care pătrund în sufletele tuturor românilor care simt cu adevărat românește, care simt și acum, după decenii și secole trecute, suflul și aerul curat al pământului străbun, al părinților și casei părintești. Ele plămădesc sufletul nostru asemenea pâinii trecute și frământate prin mâinile mamelor noastre și coapte în cuptorul călduț și liniștitor al copilăriei noastre, al unei alte copilării, care, chiar dacă ducea lipsă de unele ce astăzi ne otrăvesc trupurile, era o copilărie și viață mai liniștită și cu frică de Dumnezeu și respect de oameni. Erau cei șapte ani de acasă... Acum, cu toate doctoratele noastre, nu mai avem simțul de odinioară al dragostei de mamă, de curtea părintească, de pământul din care am fost plămădiți și crescuți. Asemenea poetului și patriotului Russo, găsim în țara noastră o panoplie întreagă de astfel de exemple de urmat.
Putem să deschidem această panoplie cu adevărații noștri străbuni traco-geto-daci, cu Regele Burebista, primul unificator al triburilor traco-dace, cu Marele Rege Decebal și sub nicio formă cu împăratul ucigaș de strămoși ai noștri - Traian, pe care și astăzi, datorită unor cozi de topor, îl mai cântăm în deșteptarea românilor, care se pare că mai mult dorm. Ei sunt strămoșii adevărați ai latinilor și nu invers, așa cum și astăzi mai orbecăim în astfel de enormități și minciuni. Să trecem apoi prin cnezatele și voievodatele lui Glad, Gelu și Menumorut, care au fost aici înaintea tuturor, cum o certifică și Anonymus, strămoșul acelora care astăzi încă mai râvnesc la ceea ce nu este al lor și nici nu va fi vreodată. Au fost vremelnic stăpâni pe aceste locuri sfinte, datorită unor idei mondiale eronate, sat alteori lașității unor cozi de topor autohtone.
Putem continua succint cu Bogdan Descălecătorul, cu Alexandru cel Bun, cu Ștefan cel mare și Sfânt, cu Mihai Viteazul, cu o întreagă istorie de domnitori și voievozi, adevărați înaintași de urmat. Pleiada de oameni de cultură adevărată, poeții, scriitorii, gânditorii, teologii, dascălii, au adus un plus de invidiat în fața multor state care astăzi mai mult ne scad valoarea decât să ne aprecieze cu adevărat. Nu găsim oriunde un Eminescu, un Creangă, un Iorga, dar Doamne, este vorba despre o întreagă istorie pe care astăzi niște ageamii o minimalizează și o tratează superficial. Să ne aducem aminte mai departe de Școala Ardeleană și de patriotul Episcop Inochenție Micu Klein, care pentru patria sa și drepturile românilor a murit în Roma pe care el o slujea, dar care l-a trădat, fiind nevoit să-și vândă crucea episcopală pentru a nu muri de foame. Pașoptiștii sunt o altă filă din panoplia neamului; Eroii pentru unirea neamului, luptătorii celor două războaie mondiale și tinerii revoluționari din 1989 completează această mare demnitate de români vrednici de urmat.
Ei sunt adevărații noștri eroi, cărora nu numai că trebuie să îi respectăm, ci chiar să ne închinăm și unora dintre ei să le sărutăm sfințenia. Ei sunt în sufletele curate românești, în mintea acelora care nu este tulburată de foșnetul banilor străini. Scriitorul Alexandru Andrițoiu ne amintește peste timp: “Eroii nu ne părăsesc nicicând, -/ li se aud profunzi prin secoli, pașii./ Noi trecem toți, dar ei rămân vibrând/ mereu contemporani cu toți urmașii”.
Azi, găsim tot mai puțini eroi și mai mulți indiferenți, cozi de topor, iar unii trădători de neam și țară, chiar din rândul acelora care ne fac că ne conduc. Aceștia niciodată nu vor fi “eroi exemple de urmat”, ci adevărate iude, exemple care sunt o rușine a națiunii române, acum, când ea, națiunea, este atât de greu încercată în interior, dar și în exterior. Românii adevărați sunt tot mai puțini, dar totuși există și sunt printre noi, trecem uneori pe lângă ei și nu-i cunoaștem, dar ei sunt... “Erou este omul ce se dedică exclusiv unui gând, unei fapte de o valoare ce depășește propriul său interes imediat sau mediat. Erou este omul dezvoltării pentru nobile scopuri, pentru creări de folos obștesc” (Constantin Narly).
Și în județul nostru au fost eroi și încă mai sunt, unii știuți, alții mai puțin știuți.
În orașul Sărmașu, pe dealul Comoara, în incinta Mănăstirii Sf. Mina, cu aprobarea înaltului ierarh Irineu de Alba Iulia, s-au ridicat 24 de busturi care fac parte din panoplia mai sus amintită, începând cu regele Burebista și încheind cu patriotul mitropolit, întemeietor de școli românești, Andrei Șaguna. Aceste busturi au fost ridicate în cinstea “Centenarului Unirii”, pentru că unii români nu acceptă umilirea și minciuna națională. Tot în acest sens s-a continuat ridicarea de noi statui spre neuitare și a neamului cinstire, într-un nou cadru aprobat de același înalt ierarh, program numit: “Sanctuarul neamului românesc” care cuprinde următorii înaintași, adevărate exemple demne de urmat: poetul Adrian Păunescu, locotenent Ecaterina Teodoroiu, prefectul de Mureș Constantin Vivu Romanu, generalul Traian Moșoiu, eliberatorul Budapestei, părintele Arsenie Boca, părintele Ilie Cleopa, părintele Iustin Pârvu, poetul Traian Dorz, poetul patriot Lazăr Lădariu, prof. Radu Ciontea, primul președinte al Vetrei Românești, patriotul Mihailă Cofariu și Simion Frandeș, primul patriot martir din martie negru 1990, de la Târgu-Mureș.
Sâmbătă, 21 august, ora 17, anul 2021, va avea loc sfințirea acestor busturi sculptate de artistul plastic și scriitorul Astaloș Ioan, în prezența Înalt preasfințitului arhiepiscop Irineu de Alba Iulia, donatori, simpatizanți, rude apropiate și credincioșii zonali în frunte cu preoții lor.
“Vă invităm pe toți cu suflet românesc la această sărbătoare de neam românesc”.
Consiliul Parohial Sărmașu în frunte cu păstorii lor, Camară Daniel și Ilie Bucur, aduc mulțumiri tuturor sponsorilor și acelora care au pus câte o “cărămidă” la terminarea acestor două proiecte, care vor continua cu un al treilea, numit: Golgota neamului românesc”.
“Harul Domnului Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt, să fie cu voi, cu toți. Amin”.
PĂRINTELE ILIE
