PĂRINTELE AUREL MUNTEANU: ,,MAI BINE MURIM AICI, ÎN COLBUL DRUMULUI, DECÂT SĂ CEDĂM DIN SFÂNTUL PĂMÂNT STRĂMOȘESC.”

Ce a însemnat Dictatul de la Viena: Transilvania de Nord a fost cedată fără luptă armată, dar NU fără luptă. Sute de preoți ortodocși au rămas ca eroii în parohiile lor, luptând pentru identitatea națională, de multe ori chiar cu prețul vieții.

Moartea martirică a Părintelui Protopop de Huedin, județul Cluj, Aurel Munteanu, s-a petrecut în primele zile ale Dictatului de la Viena, în centrul orașului Huedin, în zi de târg, 10 septembrie 1940. În drumul său spre înmormântarea unui creștin, Părintele Aurel a fost oprit de un grup de horthyști, civili și militari, fiind luat la bătaie cu pumnii, picioarele și bâtele. Calvarul a durat 4 ore. La final, un măcelar i-a înfipt un baston în gură, până când i-a ieșit prin ceafă. Trupul neînsuflețit a fost îngropat, sumar, în țărână, la marginea orașului, împreună cu cel al gardianului Ioan Nicula, ucis, de asemenea, în chinuri, pentru faptul că i-a sărit în ajutor părintelui. Familia nu a putut să-l îngroape creștinește decât după mai bine de zece zile, iar mulțimea românilor, venită la înmormântare, a fost împrăștiată de jandarmi. A doua zi, mormântul a fost profanat, crucea fiind smulsă din pământ, iar florile depuse zdrobite în picioare. Criminalii părintelui Aurel au fost “condamnați” de justiția horthystă la 2 și 3 luni închisoare cu suspendare. Așadar, au fost eliberați. Motivarea instanței pentru eliberarea lor a fost următoarea: ,,...ei se aflau într-o stare sufletească care explică amărăciunea și emoțiunea puternică de care au fost stăpâniți și care putea ușor să provoace excese din partea celor plini de fericirea eliberării și cuprinși de sentimente patriotice ...iar mobilul faptei lor a fost acel sentiment general omenesc, care este normal pentru toți adevărații membri ai unei națiuni demne.” (raport al Ministerului Afacerilor Străine). S-a dat, astfel, liber la orice fel de atrocități.

Părintele Protopop Aurel Munteanu a fost un simbol al luptei românești, iar atunci când a ales să nu plece din Huedin, spre locuri mai sigure, era perfect conștient ce riscuri își asumă. Uciderea Sfinției Sale și, practic, achitarea vinovaților, s-au vrut a fi un exemplu groaznic pentru toți românii și au constituit un mod de lucru al politicii de ocupație din anii 1940-1944.

În 1919, părintele a trecut pe lângă moarte, când trupele bolșevice ale lui Bela Kuhn din Transilvania au tras asupra lui la Valea Drăganului. Dumnezeu l-a ocrotit atunci, pentru ca românul nostru să-și poată împlini destinul. Și l-a îndeplinit.

A fost membru în Marea Adunarea Națională de la 1918, care a votat Unirea, a înființat și condus Despărțământul Huedin ASTRA, a organizat numeroase conferințe românești și comemorărări ale celor uciși de trupele comuniste în 1919, a ctitorit Catedrala Moților din Huedin, a făcut politică națională și, mai presus de toate, a zidit în inimile românilor din Apuseni conștiința identitară și credința ortodoxă. În puținele zile ce i-au fost date să le trăiască după instaurarea Dictatului, i-a încurajat pe oameni, le-a ridicat nădejdea națională, spunându-le că Dumnezeu nu va îngădui mult timp asuprirea, rămânerea lui “la post” fiind cea mai înaltă mărturisire a Cuvântului și a faptei sale. A fost, concret, un model exemplar românesc. De aceea a și fost omorât într-un mod “exemplar”.

Pe 29 august, la Cluj, îl vom pomeni așa cum se cuvine.

Manifestările vor începe la ora 12, la Biserica Ortodoxă. Marșul românilor se va desfășura până la Statuia lui Avram Iancu din centrul orașului, unde va avea loc o adunare publică omagială. Organizatori, “Asociația Calea Neamului”, împreună cu prietenul nostru din Cluj, Bogdan Pletea. Participă alături de noi asociația “Focul Viu”, “Comunitatea Identitară” și filiala Cluj “Neamunit”. Vor fi prezenți reprezentanți ai asociațiilor de refugiați, cuvântul lor fiind auzit public.

Mergem, împreună cu Dumnezeu, înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

MIHAI TÎRNĂVEANU

Lasă un comentariu