Talibanii par să mențină și azi linia prudent-PR-istă; aparent, beneficiază de consultanță externă, probabil pe filiera Qatar, Pakistan sau Turcia. Rămâne de văzut dacă firul diplomatic merge mai departe - și unde anume.
Mi-e greu să cred că această linie poate fi menținută mult timp, cu mii de oameni înarmați pe străzi, educați într-o logică mult mai radicală decât imaginea pe care încearcă acum să o proiecteze regimul taliban. Și cu potențialele lupte de putere din interiorul mișcării, care sunt specifice structurilor tribale din Afganistan. E foarte greu de crezut că poți menține, pe termen mediu, o asemenea disciplină poleită când oamenii tăi nu știu decât să lupte și să practice cea mai rigidă versiune a islamismului. E nevoie doar de o scânteie pentru a vedea versiunea necosmetizată a talibanilor.
Așa cum spuneam și ieri, pentru cunoscătorii Islamului, cea mai mare enigmă rămâne versiunea Sharia pe care o vor propune talibanii. Sharia nu este o doctrină standard, ea depinde de școlile de jurisprudență islamică (patru la sunniți: hanefiți, malekiți, hanbaliți, șafeiți). Aceste școli diferă între ele prin importanța pe care o oferă Coranului (și căror sure din Coran, pentru că unele se contrazic), spuselor atribuite Profetului și însoțitorilor săi (și care dintre ele, pentru că sunt cu miile, mai mult sau mai puțin credibile și adeseori contradictorii) și, în sfârșit, prin marja de interpretare pe care o oferă rațiunii, argumentației. Talibanii înșiși sunt o versiune deviantă a unei școli islamice (Deobandi) care, teoretic, se revendică din hanefism - o doctrină mai blândă (utilizată în Turcia și Dobrogea). Dar ei au suferit o influență majoră din partea wahhabismului saudit, care e hanbalit (mult mai strict). O importanță majoră o au și cutumele locale - uzanțele tribale influențează versiunea Sharia pentru care optează juriștii islamici (iar cutumele locale din Afganistan, ca și cele din Sudan sau Nigeria, de pildă, sunt foarte severe).
Fața umană pe care au încercat să o prezinte azi talibanii e incompatibilă cu doctrina lor tradițională. Și e exclus ca o grupare eminamente religioasă să își nege brusc esența ideologică - care tocmai asta e, o interpretare radicală a Sharia. Nu prea văd cum vor putea să soluționeze această problemă decât practicând un limbaj dublu, încercând să pretindă că, politic, sunt civilizați, dar că nu pot interveni asupra deciziilor juriștilor islamici. Mai cred că în prima fază - dacă reușesc să mențină acest exercițiu de PR, pe termen mai lung, și nu vor începe o baie de sânge - vor propune o variantă edulcorată a Sharia, pe care o vor înăspri, încetul cu încetul, în cazul în care comunitatea internațională nu menține presiunea asupra lor.
Ce versiune Sharia vor alege talibanii în prima etapă a regimului lor? - asta e întrebarea cheie pentru orice analiză alfabetizată privind Afganistanul.
OVIDIU ALEXANDRU RAEȚCHI
