Sunt convins că mulți târgumureșeni, care fac deplasări cu mijloacele de transport în comun, care la noi se rezumă doar la autobuze, așteaptă cu nerăbdare înnoirea parcului auto, fiindcă unele au un grad ridicat de uzură. Este vorba de un disconfort datorat aspectului interior al multor autobuze, dar și a microclimatului. Nu toate autobuzele au în dotare sistem de aer condiționat, iar în acest caz ventilația se face prin deschiderea unor ferestre. În frecvente cazuri, în sezonul rece este frig în interior, iar în sezonul cald ai impresia că te afli îmbrăcat, într-o saună. La un disconfort, pe timpul călătoriei cu autobuzul, contribuie din plin și călătorii, în primul rând cei care sunt prea vocali. O categorie de oameni conversează între ei, strigând unul la altul, de parcă ar fi fuduli de urechi, fără să le pese că-i deranjează pe ceilalți. Alții devin și mai vocali când poartă conversații din cele două capete ale autobuzului. În alte cazuri, călătorii poartă conversații la telefon, în timpul călătoriei, la fel, foarte vocal. Cine are ghinionul să stea pe scaunul din față, va suporta țipetele celui care vorbește la telefon în spatele său. Și exemplele ar putea continua. O întâmplare care s-a petrecut recent, într-un autobuz de pe linia 6, are o notă chiar amuzantă. Dintr-un grup de călători, foarte vocali, care ocupau partea din spate a autobuzului, unul dintre ei se ridică de pe scaun și se duce în partea de mijloc, unde se află un spațiu mai larg. Tipul, ceva mai corpolent, după câteva minute se duce în dreptul ușii din față, lăsând impresia că vrea să coboare la prima stație. N-a coborât, dar s-a mișcat în lateral, pentru a face loc unui eventual călător care ar vrea să urce sau să coboare. Dar ușa l-a prins și l-a presat de bara de susținere. Individul a început să strige la șofer cerându-i să închidă ușa, fiindcă îi presa impozanta burtă și nu putea ieși de acolo. Șoferul închide ușa. Tipul scapă din strânsoare, face câțiva pași înapoi, după care se pornește într-o cascadă de înjurături, insulte și amenințări la adresa șoferului. Șoferul nu i-a răspuns provocărilor, și-a văzut de treaba lui. Tipul se îndreaptă spre ai săi, în spatele autobuzului, cu care, la fel de vocal, comenta ceva într-o limbă pe care n-o înțeleg, dar am intuit ce avea el să le transmită. Întâmplarea aceasta mi-a adus în memorie faptul că, în două rânduri, la coborâre, am fost prins și eu între ușile autobuzului. De ce s-a întâmplat asta? N-a fost tocmai vina șoferului. Sunt unii călători care se deplasează foarte greu și au probleme la coborâre. Se mișcă cu dificultate. După ce au coborât, se opresc, fără să le treacă prin minte sau să le pese că în spatele lor mai este cineva care vrea să coboare. Mai mult încurcă, decât descurcă. Am scris aceste rânduri fiindcă, consider eu, societatea încă nu se ridică la un nivel de comportament în societate, la pretențiile secolului XXI, din mileniul III.
VIOREL CONȚIU
