Motto: “Ștefane, Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta!...”
Jumătatea lunii august a fost puternic marcată de seria de manifestări “Serbarea de la Putna - 150. Continuitatea unui ideal”, desfășurate sub patronajul Academiei și al Patriarhiei Române, aniversând Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni și Primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni, din 15-16 august 1871, organizate de studenții români de la Viena, reuniți în asociația “România Jună”, cu sprijinul studenților români din alte centre universitare, un rol deosebit de important în organizare, avându-l Mihai Eminescu. Scopul evenimentelor de atunci fusese promovarea idealului de unitate a neamului. Scopul actualei aniversări a fost readucerea în atenția publicului a actualității acestui ideal și asumarea lui de către tinerii de azi.
La Mănăstirea Putna, ctitorită de Ștefan Vodă, a avut loc luni, 16 august, Congresul studențesc aniversar, organizat în incinta Centrului cultural “Mitropolit Iacob Putneanul”. Tinerii au avut ocazia să dialogheze deschis cu P.F. Daniel, Patriarhul României, pe diferite teme ce îi frământă: revigorarea vieții studențești, impactul culturii globaliste, pericolul secularizării și promovarea identității religioase și culturale românești. Numitorul comun al îndemnurilor Preafericirii Sale către aceștia a fost dialogul și cooperarea între ei, dar și cu acei tineri care nu le împărtășesc valorile. Au fost îndemnați să răspundă provocărilor venite asupra credinței prin entuziasm, acțiune și organizare, și nicidecum prin inactivitate și apatie.
Invitat de onoare al manifestărilor, domnul academician Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a răspuns, de asemenea, întrebărilor participanților la Congres, una dintre cele mai interesante fiind cea cu privire la reacția necesară față de “valul de anti-cultură care ia amploare, subminând valorile tradiționale ale civilizației românești, fiind promovat inclusiv de unii intelectuali și diferite personalități culturale”.
“(…) Nu este chiar o noutate. Cel mai frumos răspuns la acest val de «cancel culture», care înseamnă de fapt «anularea culturii», ar trebui să fie democrația - a răspuns domnul academician. – Dar vedeți că democrația, acum, se află în criză. Nu există o persoană sau un curent care să o înlocuiască cu ceva mai bun, dar democrația se află în criză. Democrația are o regulă de aur: în democrație libertatea este garantată, oricine este liber să gândească și să spună ce dorește, dar minoritatea se supune majorității. Aceasta este regula și, de mai bine de două mii cinci sute de ani, de când, la Atena, Pericle a reușit să facă să înflorească democrația (diferită de cea modernă, firește), oamenii s-au descurcat aplicând această regulă. Altfel, democrația degenerează în anarhie, pentru că nici democrația nu este perfectă, la fel ca orice altceva din lumea aceasta. De pildă, monarhia poate să degenereze, zicea Polibios, acum două mii și de ani, în tiranie. Monarhia înseamnă puterea unui uns al lui Dumnezeu, monarh, care conduce înțelept. Tirania înseamnă aplicarea voinței unei persoane asupra celorlalți. Deci, și democrația are defecte. Ca să funcționeze, are nevoie de niște reguli. Iar una este aceasta: minoritatea se supune majorității. Astăzi, minoritățile fac liste, indexuri de cărți interzise, distrug și profanează statui, interzic conferințe care să vorbească despre anumite personalități. Și personalitățile nu sunt în primul rând românești. Sunt și românești acum, la noi, dar, dacă am ajuns să-l condamnăm pe Cristofor Columb pentru că era alb și s-a dus în ținutul Pieilor Roșii, și a deschis distrugerea Americii, dacă am ajuns să-i condamnăm pe Miguel de Cervantes, pe William Shakespeare că promovează crima, pe Beethoven, că are muzică elitistă și albă (știați că muzica are culoare?), sau pe Margaret Mitchell, care a scris romanul vieții ei, «Pe aripile vântului», pentru că Mammy și alți sclavi negri sunt portretizați acolo, în mod edulcorat, ca și cum s-ar fi legat de propriii lor stăpâni (ca și cum nu ar fi fost sclavi care s-au legat de propriii stăpâni!). Mai nou, am văzut că e interzisă, în unele universități americane, Harriet Beecher-Stowe, cu «Coliba Unchiului Tom», pentru că acolo negrii sunt sclavi. Uită lumea că Abraham Lincoln, când i-a eliberat pe sclavii negri, a chemat-o pe doamna aceasta micuță la el și i-a spus: «Doamnă, am vrut să vă cunosc pe dumneavoastră, care ați declanșat un război atât de mare pentru libertatea noastră». Iar, la ieșire, reporterii o întreabă pe Harriet Beecher-Stowe: «Ce ați vorbit cu președintele?» Ea zice: «Nu pot să vă spun, că nu i-am cerut voie. (Mai era atunci o anumită etică.) Dar totuși vă zic ce mi-a spus: «Doamnă, dumneavoastră, o femeie atât de mică, ați declanșat un război atât de mare!». Acum, Abraham Lincoln nu este bun, pentru că nu a declarat și egalitatea între albi și negri. Păi, nu existau condiții pregătite! Mai nou, ieri, am citit că-l condamnă pe Aristotel și vor să-l scoată, fiindcă Aristotel a zis că «sclavul este o unealtă vorbitoare». Toți contemporanii lui Aristotel spuneau că sclavul este o unealtă, cum sunt plugul sau sapa. Iar Aristotel a zis că e vorbitoare. Dacă scoatem lucrurile din context… Să știți că ceea ce se întâmplă e mărturie de dictatură. Trecem din democrație în dictatură și ni se spune ce să citim, cum să citim, ce statui să facem, pe care să le dărâmăm. Or, oamenii mai bătrâni de aici știu că dictaturile - că-s de stânga sau de dreapta - ajung la controlul societății, la restrângerea societăților, la cenzură. Repet: indiferent că sunt de stânga sau de dreapta.
Despre «cancel culture» se spune că este o mișcare neomarxistă și are orientări neomarxiste categorice. Răspunsul nostru ar trebui să fie apărarea democrației în forma în care democrația s-a manifestat până acum, care este o formă imperfectă, până când vom ajunge noi sau urmașii noștri la o formă mai bună. Altminteri, cred că vor degenera toate în anarhie, dacă nu mai avem capacitatea să distingem binele de rău și să acceptăm, cum ne învață Sfânta Biserică, faptul că omul este supus greșelii. Oamenii greșesc. Eminescu a fost acuzat de xenofobie. Nu vă mai spun de altele. Are cuvinte aspre față de străini. Și au ajuns acum să interzică iarăși, precum au făcut comuniștii, poezia «Doină»: «Vin moscalii de-a călare»… Păi dacă veneau? Păi dacă țara era luată de ei jumătate? Ce să fi zis Eminescu: să ne înfrățim cu «moscalii»? Am avut curiozitatea să văd cât de «înapoiat» este Eminescu. Și am luat toți marii scriitori ai secolului al XIX-lea, de la diferite popoare, de la Pușkin până la Sienkiewicz, laureat al Premiului Nobel, care a scris multe, dar este în special apreciat pentru romanul «Quo vadis?». I-am luat pe Petõfi Sándor, pe Taras Șevcenco. Și ce am descoperit? Toți, în felul lor, au cuvinte rele față de anumiți străini. Nimeni nu-i perfect. Dacă vă uitați ce spune Petõfi despre slovaci și despre români… Și el era sârb sau…, pentru că-l chema Petrovici înainte de a-l chema Petõfi. Dacă ajungem să ne orientăm în felul acesta, vom șterge din istoria lumii și din istoria noastră toate valorile, pentru că oameni creatori de valori, care să fi fost perfecți, nu există. Și care să fi spus lucrurilor de acum o mie de ani cum ne-ar plăcea nouă astăzi să fi spus. Valorile noastre de azi nu se potrivesc cu valorile lor.
În timpul lui Shakespeare, apropo de cuvântul «onoare», Preafericirea Voastră, exista noțiunea de «onoare cavalerească». Era foarte legal, dacă cineva îți rănea sau jignea onoarea, să-l provoci la duel și să-l omori, și nu pățeai nimic - dimpotrivă, erai lăudat pentru aceasta. A durat până târziu aceasta. Cum să judec eu, după principiile mele de astăzi, niște lucruri care erau legale și morale în alte epoci? Trebuie să judec fiecare om după epoca în care a trăit. Sigur, eu nu pot să scuz crimele. Dar nici nu mă pot transforma în tribunal. N-am cum. Se vorbește despre «judecata istoriei». Nu o fac oamenii, o fac generațiile. Și, dacă istoria a stabilit că William Shakespeare e o mare valoare universală, după unii cel mai mare dramaturg al lumii, cine-mi dă mie cuvânt astăzi - mie, trogloditului și neputinciosului - să zic că Shakespeare trebuie interzis și scos din manuale? Suntem într-o perioadă complicată și trebuie să ne revenim repede, să restabilim echilibrul și valorile. Iar valorile se restabilesc printr-o educație bună, prin cultură serioasă, prin credință, prin frică de Dumnezeu. Dacă ne închipuim că totul este permis, atunci comitem o imensă blasfemie. Omului nu-i este permis totul. Omul, ca să poată trăi în societate, trebuie să respecte niște reguli. Și unele din aceste reguli s-au transformat în legi. Și, ca să putem trăi împreună, trebuie să respectăm și legi juridice, și legi morale. Dacă greșim și nu-i deranjăm pe alții, nu-i niciun păcat. Dar, dacă i-am deranjat pe alții, plătim. Dar să ajungem să distrugem moștenirea unei civilizații care ne-a adus până la nivelul acesta este o imensă, o imensă rușine. Cei care nu au trăit regim de dictatură, și mai ales cei care nu au trăit regim de dictatură comunistă, pot avea naivitatea să creadă, dar trebuie să ne asculte și pe noi, și să înțeleagă că cel mai rău lucru pe lumea aceasta este să ne dicteze cineva cum să gândim, ce să citim, pe cine să prețuim. Avem minte și avem pe umeri un cap. Și, dacă avem educație bună, putem distinge între bine și rău, noi înșine. Condiția este să avem o educație sănătoasă, să trăim în familii bune, să ne recunoaștem și să ne cunoaștem valorile credinței, care au adus continentul până aici. Repet, și cu aceasta închei, salvarea este apărarea valorilor democratice prin educație sănătoasă.”
(Surse: Basilica.ro, “NapocaNews”, “Lumina”)
MARIANA CRISTESCU
