L-am întâlnit de mai multe ori, fără a-i da prea mare atenție, dar mereu trist și întunecat. Am aflat povestea tristă a unui tată care și-a pierdut unicul fiu, la vârsta primei maturități (la 30 de ani). Avea o familie, soție și 2 copii, fiind angajat la o instituție din orașul natal. Dar nu era împăcat cu ideea de a nu avea o casă în care să locuiască liniștit, deși făcuse multe demersuri la ANL pentru locuință, însă fusese respins de nenumărate ori, din diferite motive. Stătea în chirie, fiind mereu preocupat de întreținerea familiei și a sănătății sale. Suferea de o problemă cardiacă, care s-a dovedit a fi gravă și, de fiecare dată când ajungea la urgență, era tratat doar cu perfuzii, fără a fi trimis la un specialist cardiolog. Situația aceasta a durat aproape 5 ani, în care sănătatea sa s-a deteriorat văzând cu ochii. Într-o duminică, în urmă cu aproximativ 6 luni, revine la urgență, însă criza sa de inimă i-a fost fatală, declarându-se decesul său în cadrul spitalicesc. Abia la autopsie s-a lămurit diagnosticul de care suferea, având valva principală înfundată aproape 70 %. De atunci, bietul lui tată, distrus de pierderea unicului băiat, cu 2 nepoței și mama lor în grija sa, nu se poate împăca cu idea morții datorată, susține el, superficialității și lipsei de profesionalism cu care a fost tratat în ultimii ani de viață. Ar fi putut fi salvat prin implantarea unui stend la valva compromisă, ceea ce a aflat prea târziu și care i-ar fi salvat viața.
De aceea dorește să transmită o rugăminte la adresa medicilor locali, de a fi mult mai vigilenți cu pacienții și de a-i trata cu mai mult profesionalism și seriozitate.
Dar supărarea sa pare că nu are leac în aceste condiții de existență pentru care se zbate și muncește la negru, fără a fi angajat. Sunt patroni care preferă această formă abuzivă de uzanță a unor muncitori fără forme legale și fără a fi plătiți, iar aceștia nu sunt controlați de nimeni sau tolerați cu astfel de metode ilegale.
Este un semnal de alarmă al unui om care trăiește efectiv în această situație disperată, alături de familia sa. Și ca acest exemplu, care nu este singular, se află multe persoane necunoscute de oficialități.
Să sperăm că nu va dura “o veșnicie” pentru schimbarea necesară și intrarea în legalitate a acestor oameni. (B.B.)
B.B.
