Regele Ferdinand I sau “Întregitorul de țară” a fost primul rege al tuturor românilor, suveranul sub domnia căruia s-a realizat Marea Unire din 1918, cel mai important act din istoria poporului român. S-au împlinit 156 de ani de la nașterea sa (24 august 1865). Ferdinand I a fost și omul providențial, omul reformei agrare și al celei electorale, precum și al acțiunilor vizând consolidarea statului național unitar român, omul sub cârmuirea căruia s-a înregistrat cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern.
Ferdinand a devenit rege al Regatului României, la 10 octombrie 1914, în urma morții unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a determinat excluderea sa din Casa Regală de Hohenzollern, de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.
La sfârșitul războiului, România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat drept rege al României Mari.
Regele Ferdinand a avut o educație aleasă, o vastă cultură, cunoștea limbile latină, elină, germana, româna, engleza, franceza și chiar rusa, își scria singur discursurile și era un mare pasionat de botanică.
Mai avea un atu formidabil: alături de el s-a aflat o personalitate minunată, Regina Maria, cea care avea să fie infirmieră pe front și diplomat în cancelariile europene, cea fără de care, spun istoricii, succesul lui Ferdinand I nu ar fi fost la fel, iar România Mare ar fi fost, cel mai probabil, un deziderat încă și mai greu de atins.
Fie-le memoria veșnic binecuvântată!
MARIUS PAȘCAN
