Toți ne-am convins și știm că virusul există. Lockdown-ul la nivel mondial l-am simțit cu toții, poveștile sfâșietoare ale oamenilor decedați și îngropați fără ca familia să îi poată însoți pe ultimul drum, medici și asistente, în general cadrele medicale care au luptat pentru oameni, împotriva virusului, le-am vazut, le-am auzit și unii dintre noi, din păcate, le-am trăit. Cine ar fi crezut că bipedul din vârful lanțului trofic este, de fapt...ultimul? Cine ar fi crezut că noi, cei care ne gândim să colonizăm Luna, să exploatăm planetele învecinate, noi cei care suntem atât de mândri de ceea ce am realizat, totul la scară mare, vom fi loviți și puși la zid de ceva atât de mic?
Fie că a fost creat și scăpat dintr-un laborator, fie că a apărut...cine știe de unde, într-un mod inexplicabil, ideea e că nu am știut să-i facem față. Avem arme nucleare, avem buncăre, avem laboratoare sofisticate, guverne puternice, țări bogate, rachete și avioane invizibile... dar, de fapt, nu avem nimic, decât o simplă viață care se rezumă la a o trăi cât mai frumos, corect, demn posibil.
Pandemia, isteria pandemiei, vaccinul și isteria vaccinului ne-au adus în pragul conflictelor sociale, conflicte în care nu ne folosește nimic din ceea am creat noi atât de măreț. Tot ceea ce a realizat Omenirea ... arme pentru menținerea păcii, rachete care să ne ducă departe când, de fapt, noi încă facem descoperiri pe Terra, mediul online care, sub falsa impresie de apropiere, nu a făcut decât să ne îndepărteze unul de altul..., au dispărut în fața unui virus.
Conform spuselor mai marilor noștri conducători - și avem mulți - suntem în valul 4. Conform medicilor, cercetătorilor, descoperitorilor vaccinului antiCOVID, vaccinul nu ne protejează, dar ne ajută..., iar România se așteaptă la peste 4.000 de internări la sfârșitul lunii septembrie și, printre altele, se spune că nu va mai exista lockdown, doar restricții. Scenariul descris de ei sună foarte urât și înfricoșător. În rândul populației, circulă vorbe, sfaturi vizavi de provizii pentru lunile care vor urma, pentru iarnă și nu numai.
Nu cunoaștem originea poveștii drobului de sare, dar se potrivește perfect la ceea ce trăim noi...ca multe alte povești și proverbe lăsate moștenire de înțelepții noștri străbuni. Decât să mutăm drobul de sare, respectiv să găsim soluții concrete ....plângem ... pentru ce se poate întâmpla când va cădea drobul de sare.
Anul 2021 a fost un an isteric, un an în care am trecut toți de la liniștea vieții de zi cu zi la isteria produsă de virus, pandemie și lockdown. A trecut mai mult de 1 an și încă oamenii nu știu dacă să se vaccineze sau nu, nu știu cum se transmite virusul în mod concret, nu au înțeles de ce au fost carantinați fără simptome și dovezi ale bolii, dar noi...ne temem de valul 4...care oricum nu știm ce va aduce și cu ce se manâncă.
Lansăm ipoteze, scenarii, facem prorociri, în loc.. fie să ne pregătim, dacă tot știm ce va urma, fie să încercăm să găsim soluții. Litoralul geme de turiști, stațiunile montane la fel, nunțile sunt în toi, concertele se țin lanț și la toate astea mai aducem și talibani... să nu ne simțim singuri, mândri de ospitalitatea românească și de umanitatea de care dăm dovadă, ca urmare a directivelor UE.
Suntem o țară în care incertitudinea e o stare de fapt, o stare în care trăim aproape firesc.
Dragi guvernanți, nu sunteți în fruntea țării pentru a ne face pe noi să trăim povestea drobului de sare, sunteți acolo pentru a elimina, a lua măsuri împotriva a tot ceea ce ne amenință, fără a aduce atingere demnității noastre. A trecut vremea prezicerilor, a scenariilor apocaliptice, a vorbelor goale susținute cu patos în fața camerelor de luat vederi. Teama pe care dumneavostră încercați o strecurați în sufletul românului nu are efectul scontat. Dacă întoarceți capul și priviți înapoi, în istorie, veți vedea cum reacționează românul la teamă.
ANTONELA DUMITRACHE
