CANCERUL (ADENOCARCINOMUL) DE PROSTATĂ

Cancerul de prostată ocupă locul al doilea ca mortalitate prin cancer la bărbați, după cancerul bronhopulmonar. În Uniunea Europeană, aproximativ 200.000 de bărbați sunt diagnosticați anual cu cancer de prostată. Apariția sa este în corelație cu fenomenul natural de îmbătrânire. Este foarte rar întâlnit la bărbații sub 40 de ani, pentru a atinge frecvența maximă în deceniul al optulea de viață. Iată principalii factori de risc:

1. Factorul genetic - predispoziția genetică: dacă o rudă de gradul I prezintă boala, riscul cancerului de prostată este cel puțin dublu.

2. Adenomul de prostată. Deși este o leziune benignă, este considerată cu risc de a degenera malign în 15% din cazuri.

3. Cauze hormonale - excesul de hormoni sexuali masculini reprezintă un factor de risc, favorizant, al acestui cancer. De exemplu, la eunuci (bărbați castrați), acest tip de cancer nu este întâlnit.

4. Dieta - cancerul de prostată apare frecvent la o alimentație bogată în grăsimi animale și mai rar la vegetarieni. De asemenea, alcoolul și tutunul sunt implicați în boală.

5. Sedentarismul

6. Infecții: prostatita incorect tratată.

Cancerul de prostată este o patologie cu o evoluție lentă, insidioasă, constantă, progresivă, fără remisiuni spontane, care dezvoltă, în timp, complicații locale și generale.

Din punct de vedere al simptomatologiei, cancerul de prostată este asimptomatic, o anumită perioadă de timp, de la apariția focarului neoplazic. De aceea, este foarte important ca, de la 55 de ani, bărbații să meargă, o dată pe an, la medic, pentru tușeu rectal, metodă prin care se poate examina prostata prin rect. O altă explorare, de laborator - dozarea din sânge a antigenului specific al prostatei (PSA), care reprezintă un semnal de alarmă. În cazul în care există suspiciune de cancer, trebuie făcute biopsii prostatice sub ghidaj endorectal.

Simptomatologia: urinare dificilă, cu efort; senzație de urinare incompletă; scăderea presiunii jetului urinar; urinare frecventă, mai ales noaptea; întreruperea jetului urinar; usturimi sau dureri la urinat; dificultate de erecție; dureri la erecție; prezența de sânge în urină; pierderea de urină între urinări (incontinența urinară); dureri de spate: coloana vertebrală, bazin, coaste sau alte segmente osoase (NU articulare!).

Screening-ul în cancerul de prostată constă în determinarea anuală a PSA și tușeu rectal la pacienții peste 55 de ani. Subliniez faptul că acest screening este indicat mai devreme, începând de la vârsta de 40 de ani dacă există istoric familial de cancer de prostată. Beneficiind de aceste două explorări, diagnosticul și tratamentul precoce pot reduce mortalitatea prin cancer de prostată.

PSA-ul nu este un marker specific pentru cancerul de prostată, el putând fi crescut și în modificări benigne, ca: adenom de prostată și prostatită.

De notat că, în ideea că rezultatele primelor biopsii sunt negative sau ridică anumite suspiciuni, se poate repeta biopsia. Penetrația capsulară (cancer extracapsular) este un semn care denotă un cancer local avansat și necesită o mare abilitate a urologului.

Noi, bărbații, plătim un greu tribut acestei boli...

Tratament

1. Prostatectomia radical constă, clasic, în îndepărtarea prostatei, precum și a ganglionilor limfatici pelvini;

2. Radioterapia externă. Complicații: a) - cistita radicală, cu micțiuni frecvente; b) - colita radicală, cu scaune mai frecvente; c) - rectoragia care poate surveni mai frecvent. Un element important de menționat: hipotrofia renală, adică sclerozarea rinichilor - în procent de 50% rămâne “nefronul” afectat, rezultând o insuficiență renală prin procesul distructiv, constând în următoarele constante biologice: creșterea creatininei, a ureei și a acidului uric. Tot ce este posibil ca, în timp, să evolueze dramatic la necesitatea efectuării dializei peritoneale și, în final, la transplant renal.

Nu doresc bolnavilor renali să devină sceptici, esențial este să ai o gândire pozitivă, fapt care determină o creștere substanțială a imunității naturale și astfel se mobilizează întreaga capacitate a individului de a lupta cu acest “ucigaș tăcut” și parșiv.

Bineînțeles că este afectată calitatea vieții. Nu doresc să blamez breasla medicală, respectiv pe “confrații” mei, dar nu accept, din start, ca bolnavii care manifestă simptome incipiente legate de sfera urogenitală, acestea să nu fie depistate precoce, și aici este rolul medicului de familie, care, de multe ori, se rezumă în a transcrie rețete recomandate de medici specialiști etc. Regretabil este faptul că nu se insistă pe o anamneză necesară a bolnavului, pe afecțiunile heredo-colaterale (părinți, frați, mediu etc.), după cum bine insista profesorul luliu Hațieganu, care a fost și va rămâne un titan al medicinei românești - să-ți dezvolți “o gândire medicală”: nu întotdeauna explorările imagistice sunt relevante și corect interpretate.

3. Brahiterapia (BT) este o formă de radioterapie, dar care administrează radiația din interiorul prostatei, prin plasarea unor semințe radioactive: Iod 125 sau Paladiu 103, în toată prostata, prin intermediul unor ace fine. Complicațiile sunt mai rare și mai puțin severe față de actul operator sau iradierea externă.

4. Crioablația prostatei - principiul constă în înghețarea țesutului prostatic, ceea ce duce la moartea celulei canceroase.

5. Tratamente paliative - deprivarea androgenică, adică de hormoni masculini - sunt utilizați hormonii estrogeni, care reduc testosteronul la nivel de castrație farmacologică și se administrează sub formă de injecții subcutanate, denumite implanturi: Casodex, Zoladex.

Terapia cu hormoni estrogeni (feminini) determină următoarele fenomene adverse: ginecomastie (creșterea sânilor), mastodinie (dureri la nivelul sânilor), secreție lactată, aceste fenomene fiind pasagere.

6. Orhiectomie bilaterală - constă în îndepărtarea chirurgicală a ambelor testicule. Avantaje: cost redus. Este greu de acceptat de pacienți, deoarece este traumatizantă psihic.

7. Chimioterapia - se aplică în cancerul de prostată hormono-rezistent, în stadiu metastatic.

Examinări de rutină: a) - CT (tomografia computerizată) este utilă doar în invazia masivă ganglionară și este, uneori, o investigație cu rezultate destul de modeste; b) - scintigrafia osoasă este cea mai importantă investigație pentru punerea în evidență a metastazelor osoase. Sensibilitatea metodei în depistarea acestor metastaze este de 100%; c) - RMN (rezonanță magnetică nucleară) este o investigație scumpă, dar superioară celorlalte metode; d) - PET - ultima achiziție a medicinei moderne, respectiv o tomografie cu emisie de pozironi, care identifică recidivele și este o analiză de o finețe deosebită, în sensul că decelează modificările la nivel de celulă.

Suportul psihologic în confruntarea cu cancerul

1. Aflați ce puteți despre tipul de cancer.

2. Păstrați legătura cu prietenii și familia. Ei vă pot oferi suportul de care aveți nevoie în timpul tratamentului. Pe măsură ce vorbiți cu diferite persoane despre boala dumneavoastră, vi se va oferi ajutor din tot mai multe surse, în special când vă simțiți descurajat. Găsiți persoane cu care puteți discuta. Discutați cu un consilier psihologic, un asistent social și - de ce nu? - chiar cu preotul.

Îmi permit să dau un sfat util, după experiența mea ca medic, de peste 50 de ani, să recomand următoarele, reprezentând regula de aur pentru diagnostic pozitiv al unor afecțiuni: uneori, în elaborarea unui diagnostic, există subiectivism, mai ales dacă medicul curant îți este prieten. Nu e de condamnat că și noi, medicii, mai greșim, dar regretabil este că acest diagnostic incorect duce în final, uneori, la complicarea unei patologii existente. În sinteză, recomand ca cel puțin trei medici să coincidă diagnosticul pozitiv.

Dr. MIRCEA GHERMAN, medic specialist de medicină generală

Lasă un comentariu