31 AUGUST ZIUA LIMBII ROMÂNE

Distribuie pe:

Ziua Limbii Române a fost instituită prin Legea 53/2013* Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a fost inițiată în 2011, când 166 de parlamentari din toate grupurile politice au depus la Senat un proiect de lege în care solicitau proclamarea zilei de 31 august, drept Ziua Limbii Române* Acesta a fost aprobat de Senat în ședința din 6 decembrie 2011, și de Camera Deputaților la 19 februarie 2013* Legea a fost promulgată de președintele Traian Băsescu, la 13 martie 2013, și publicată în Monitorul Oficial la 19 martie 2013* Limba română este, între limbile romanice, a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italianei, fiind vorbită, în toată lumea, de 28 de milioane de persoane, dintre care 24 de milioane o au ca limbă maternă. 17 milioane se află în România, unde româna este limbă oficială și limbă maternă pentru mai mult de 90% din populație * În Republica Moldova, limba română este limbă oficială și limbă maternă pentru trei sferturi din populație, iar în provincia autonomă Voivodina, din Serbia, limba română este una dintre cele șase limbi oficiale * Limba română este una dintre cele cinci limbi în care se oficiază servicii religioase în statul monastic Muntele Athos * Limba română este limbă maternă sau este vorbită și în Ucraina, Ungaria, pe Valea Timocului în Serbia sau în Bulgaria. Este vorbită și în comunitățile etnicilor români din Croația, Slovenia, Slovacia sau Polonia. * Emigranții au dus limba română peste tot în lume: în Israel, 5 % din populație provine din România și vorbește limba română. În Italia, Spania, SUA, Canada, Franța, Germania, Portugalia, Cipru sau Australia se estimează că locuiesc peste 3 milioane de români * Studenții străini sau cei care au lucrat în România sunt vorbitori de limba română și se estimează că peste o jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu, care și-au făcut studiile în România, vorbesc limba română * Limba română este predată în țări est-europene, unde există comunități semnificative românești, dar și în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii, unde limba română este învățată ca limbă străină. (sursa-identitatea.ro)

LIMBA NOASTRĂ RĂMÂNE VIAȚA NOASTRĂ CA POPOR

“Limba noastră-i limbă sfântă!” Este un vers scris de părintele Alexe Mateevici, acum mai bine de un secol și devenit, între timp, parte a unui imn de stat românesc. Substantivul “sfințenie” (cu derivatele sale) presupune harul dumnezeirii, pogorât din mila Celui Preaînalt, peste unii oameni și peste tot ceea ce ne înconjoară. Faptul că noi, oamenii, abuzăm uneori de adjectivul “sfânt” și-l plasăm alături de ființe, noțiuni, lucruri care nu-l merită reprezintă o slăbiciune a noastră. Sfinte devin pentru noi, românii, și proprietatea, și justiția, și adevărul, deși în fapt nu se întâmplă așa și nu facem decât să ne jucăm cu vorbe mari. Dar “sfințenia” limbii vine la români din vremuri imemoriale și rezidă în rolul identitar al felului nostru de a exprima în cuvinte lumea. Acest fel de raportare la lume ne-a păstrat vii ca popor, încât observația - făcută de umanistul Antonio Bonfini, spre finele secolului al XV-lea - că românii au dăinuit în spațiul lor, pentru că și-au apărat mai mult limba decât viața, devine mai mult decât relevantă (...)

Nu poți fi român, dacă nu vor-bești românește, deși poți vorbi românește, fără să fii român. În ciuda unor negații născute din prea multă iubire, din rea-voință, din ignoranță sau din dorința de a epata, limba noastră rămâne viața noastră ca popor. Nu există popor pe lume asta care să nu-și prețuiască, îngrijească și conserve limba. La fel fac ori ar trebui să facă și românii. Că unii s-au plictisit să audă că limba noastră este “ca un fagure de miere” sau că este “limbă sfântă, limba vechilor cazanii” sau că este principala formă de comunicare verbală și scrisă a poporului român - este treaba lor. Azi este mai ușor decât odinioară să te cufunzi în altă limbă, în altă limbă de comunicare. Evident, nu va fi precum limba care vine de la mamă și de la bunică, dar, pentru urmași, se pot schimba și mamele și bunicile. Noi, care “locului ne ținem”, ne-am cultivat limba, am normat-o, i-am stabilit o gramatică și am scos-o în lume (...).

În mai bine de un secol, lingviștii români de la Academie au creat Dicționarul Tezaur al Limbii Române, început înainte de 1900 și terminat după anul 2000. Este un monument menit să învingă timpul, în zeci de volume și cu aproape 200.000 de cuvinte, comentate și definite după regulile științei. Mai sunt atlasul lingvistic, colecția de literatură română (în aproape 250 de volume) și câte altele! Prin limba noastră comunicăm și ne prezentăm lumii cu literatura română, adică cu acea pleiadă de lumi recreate de scriitorii români, de la cronicari încoace. În rândul celor 6.000 - 7.000 de limbi vii de pe planetă, româna se află - în funcție de mai multe criterii obiective, fixate de specialiști neromâni - între primele 15 - 20, ceea ce nu este puțin lucru. Mie îmi place să spun că cea mai importantă creație spirituală a poporului român este limba română. S-o păzim așa cum ne îndemna, cândva, Ienăchiță Văcărescu și s-o dăm frumoasă, caldă, curată și strălucitoare feților și fetelor noastre.

Acad. IOAN-AUREL POP, președintele Academiei Române

ÎN LIMBA TA

de Grigore Vieru (1935-2009)

În aceeași limbă

Toată lumea plânge,

În aceeași limbă

Râde un pământ,

Ci doar în limba ta

Durerea poți s-o mângâi,

Iar bucuria

S-o preschimbi în cânt.

În limba ta

Ți-e dor de mama,

Și vinul e mai vin,

Și prânzul e mai prânz.

Și doar în limba ta

Poți râde singur,

Și doar în limba ta

Te poți opri din plâns.

Iar când nu poți

Nici plânge și nici râde,

Când nu poți mângâia

Și nici cânta,

Cu-al tău pământ,

Cu cerul tău în față,

Tu taci atunce

Tot în limba ta.

Lasă un comentariu