CAPITULAREA TĂCUTĂ A POPORULUI ROMÂN

Trăim o capitulare pe bază psihică. Poporul român, în ciuda concediilor petrecute pe litoral sau la munte, începe să capituleze. Suntem un popor care a intrat într-o îmbătrânire fizică și psihică, un popor obosit și speriat. Speriat de ceea ce se întâmplă cu și în țara lui, dezarmat de mizeria de zi cu zi și chiar a concediului petrecut pe litoralul românesc aglomerat, murdar, unde se face orice altceva numai turism civilizat... nu. Îmbătrânit și obosit de afaceri închise, de birocrație, de povești de groază venite de sus în jos, de valurile pandemice ale virusului și ale incompetenței. Pentru că, pe lângă valurile virusului, noi avem parte de valuri tsunamice, continue, de incompetență la nivel de guvernare. Culorile pastel ale toamnei ne sperie pentru că... se apropie iarna, iar prețurile alimentelor, ale facturilor, în general, s-au transformat în focuri de artificii explozive, ale căror schije ne lovesc fizic, psihic și ne rănesc inclusiv speranța. Românul e speriat de ceea ce vine, de iarnă, de frig, de foame, de facturi... de viață.

Începem să ne resemnăm, să acceptăm... Industrie nu, agricultură... nu, turism... nu, salarii decente pentru un nivel de trai normal... nu, dezvoltare, investitori, producție, speranțe... nu. Trăim cu securea deasupra capului în ceea ce privește pandemia și sărăcia, dar primim talibani, care vor trebui cazați, hrăniți, testați și vaccinați. De unde fonduri pentru așa ceva? Fonduri europene probabil, care pe lângă ajutarea refugiaților, vor mai rotunji niscai conturi personale, sub o formă sau alta.

Noi... nu putem avea grijă de noi, nu putem ridica țara din gunoiul și decăderea în care se scufundă, dar facem pe bunii samariteni.

Ne așteaptă vremuri grele și nu doar din perspectiva prețurilor alimentelor care au explodat, nu doar din cauza energiei care ajunge la niște prețuri greu de achitat dintr-un salariu, dar vine vremea pierderii identității noastre ca țară și a fiecăruia dintre noi ca oameni.

Suntem groapa de gunoi a Europei, nu doar din cauza faptului că, efectiv, aici se aduc toate gunoaiele mai mult sau mai puțin menajere și toxice, am ajuns groapa de gunoi a Europei pentru că nu mai suntem suverani în propria noastră țară, trăim cu privirea în jos, iar genunchii ne sunt sprijiniți de pământul în care ne-am îngropat strămoșii, istoria, mândria și visele.

Cum am ajuns să ne lăsăm conduși de oameni care nu ne ajută, care habar nu au ce se întâmplă în viața de zi cu zi a unui om care încearcă să aibă o existență liniștită și decentă, conduși de un ministru de finanțe care nu știe care e salariul minim pe economie, a unui prim-ministru care nu știe prețul pâinii?

Știți de ce nu cunosc ei toate astea? Pentru că nu au avut și nu au nevoie să știe, deoarece, la acel nivel de existență, cifrele sunt altele, iar pâinea vine pe gratis. Pentru că noi le permitem!

ANTONELA DUMITRACHE

Lasă un comentariu