“Singura mea satisfacție reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari”
(O. Paler)
Iar acest vrednic scriitor, fiu de seamă al Lisei văii Oltului și Țării Făgărașului, continuă aproape în aceeași notă firească a omului, deopotrivă bun la suflet și înțelept la minte: *Cine iubește și este iubit nu va mai fi niciodată același om ca înainte. *Nu există fericire de care să nu îți amintești cu tristețe. *Nu există decât daruri vremelnice. *Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumusețe sfârșitul, dar poate că așa arată adevărata iubire. *Fericiți cei ce dorm fără să se teamă de vise. *Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată. *Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața. *Orice lucru se poate transforma în contrariul său, așa încât dăm din râs în plâns și invers, din iubire în ură, din putere în slăbiciune, din puritate în păcat”. *Sunt drumuri care ne caută de mult și ajung la noi când noi suntem plecați în căutarea lor pe alte drumuri. *Vai de cel care, după ce deschide ușa camerei seara, nu are cui să-i spună “Bună seara”. *Și aș vrea să uit în ce ziuă mă aflu, în ce an și unde. *Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne. *Cred că lumea a
fost prea mare pentru mine. În schimb, o lume redusă la “doi” mi s-a părut ideală.
IOAN VULCAN-AGNITEANUL
