DOI DIN ZECE PACIENȚI CU PICIOR DIABETIC AU NEVOIE DE AMPUTARE

Distribuie pe:

Piciorul diabetic este o patologie ce rezultă din boala arterială periferică și/sau din neuropatia diabetică și afectează până la 15% din pacienții cu diabet zaharat. Dintre aceștia, 15-20% au nevoie de amputare. Afectează în special bărbații cu vârsta cuprinsă între 60 și 69 de ani, dar poate apărea chiar mai devreme. Aproximativ 67% dintre pacienții afectați sunt bărbați, restul sunt femei.

Depistarea precoce a bolii înseamnă începerea unui tratament timpuriu, cu un prognostic mai bun, pe termen lung.

* Tabloul clinic. Clinic, piciorul diabetic se manifestă prin umflarea neobișnuită a picioarelor, apariția unor ulcerații, iritații, precum și a mirosurilor neplăcute. Afecțiunea se poate instala fără simptome (în contextul neuropatiei senzoriale diabetice, devenind vizibilă abia în momentul când apare leziunea tropică; se asociază, de obicei, cu infecție).

* În ce condiții apare piciorul diabetic? Apare întotdeauna ca o complicație a diabetului, dar necesită o serie de factori predispozanți pentru a se dezvolta, în contextul afectării circulației arteriale și a neuropatiei apărute pe fondul unor valori glicemice necontrolate. Alți factori de risc sunt hipertensiunea arterială necontrolată, dislipidemia - profilul lipemic crescut, respectiv trigliceridele și colesterolul rău - nefropatia diabetică/ hialinoza renală, în sensul că această glicemie necontrolată determină scleroza renală, respectiv compromiterea filtrării sângelui de deșeurile rezultate din arderile celulare, când creatinina crește peste 100 mg/dl, la fel și ureea și acidul uric cresc peste 50mg/dl, respectiv, se instalează o boală renală cronică, lipsa sistării fumatului și antecedentele de ulcerații, respectiv amputația la nivelul membrelor.

Toți pacienții cu diabet sunt expuși riscului de a dezvolta această patologie, factorii precipitanți fiind reprezentați de igiena deficitară, încălțăminte neadecvată, suprasolicitarea unor zone prin greutate în exces, traumatisme accidentale sau tăierea incorectă a unghiilor.

* Atenție la leziunile pielii (tegumentare)! Țin să repet un element important, și anume: toți pacienții cu diabet sunt expuși riscului de a dezvolta această patologie!

Ce trebuie să facă un medic atunci când întâlnește un posibil caz de picior diabetic nediagnosticat încă? Mai întâi, trebuie să efectueze o anamneză și un examen clinic amănunțit. Pacientului trebuie să i se adreseze o serie de întrebări legate de evoluția diabetului zaharat și despre modul în care percepe simptomatologia la momentul prezentării - de pildă, cum își simte piciorul, dacă acesta este cald ori rece, sau dacă îi provoacă disconfort sau dureri. De asemenea, trebuie să apeleze la o serie de teste de laborator, ecografii Doppler arterial, radiografii sau alte metode care pot confirma sau infirma un astfel de diagnostic.

Medicul de familie poate fi primul care observă problemele pacientului și singurul la care pacientul apelează când apar primele simptome ale piciorului diabetic. Este de datoria lui ca pacientul să fie informat cu privire la boala cu care se confruntă, oferindu-i datele și documentele necesare pentru a contacta un specialist, în vederea confirmării diagnosticului, pentru efectuarea unor investigații suplimentare.

* Modificări de luat în seamă. Medicul trebuie să acorde atenție leziunilor tegumentare: o piele cu aspect uscat, care prezintă fisuri, deformări sau calusuri, un picior cu aspect deformat sau vizualizarea leziunilor tropice și a modificărilor la nivelul unghiilor trebuie să indice suspiciunea clinică de picior diabetic.

* Cum se tratează piciorul diabetic. Cine poate stabili acest tratament. Opțiunile terapeutice sunt diverse și vor varia în funcție de stadiul, evoluția, severitatea afecțiunii și posibilele complicații. Pe lângă mijloacele de prevenție și tratament igieno-dietetic, tratamentul multidisciplinar - diabetolog, cardiolog, chirurg - joacă un rol foarte important. În cazul în care pacientul prezintă o rană sau o infecție la nivelul piciorului, principalul tratament este cel local, de plagă, asociat cu antibiotice. Cazurile avansate, cu afectarea vaselor mai mari ale membrelor pelvine (inferioare), ce pot duce la amputare, se pot trata prin intermediul revascularizării acelui membru, care se poate realiza printr-un procedeu endovascular sau prin operații de bypass sau hibrid.

* Atenție! Evitarea complicațiilor. Complicațiile apar când pacientul nu primește tratament sau este tratat în mod greșit. Astfel, infecțiile la nivelul pielii, cu progresarea spre țesuturile moi sau oase, abcesul, gangrena, deformarea picioarelor sau amputarea sunt complicații ce pot apărea în cazul piciorului diabetic. Pe lângă controlul optim al factorilor de risc, diagnosticarea timpurie a piciorului diabetic, administrarea unui tratament eficient și igiena corespunzătoare a piciorului sunt singurele modalități prin care se pot trata complicațiile. Managementul diabetului joacă un rol important în evoluția și tratamentul bolii, fiind ținta unui control bun al valorilor glicemice, al tensiunii arteriale și al valorilor lipidice.

* Există o predispoziție genetică pentru aceste complicații? Există, cu siguranță, o predispoziție genetică în legătură cu diabetul zaharat de tip 1 sau 2, dar nu se cunoaște o dispoziție clară legată de apariția complicațiilor. Este posibil să existe anumite caracteristici legate de calitatea țesutului conjunctiv al unei persoane, care să stabilească predispoziția acesteia la dezvoltarea piciorului diabetic, care nu este totdeauna stabilită genetic.

* Poate fi vindecată această boală? În funcție de stadiul în care se descoperă boala, piciorul diabetic se poate vindeca iar terapiile disponibile au ca scop principal oprirea în evoluție a bolii și ameliorarea simptomelor. Cazurile severe se concentrează pe salvarea piciorului diabetic de la amputare. Prin reglarea nivelului glicemic se pot ameliora semnificativ simptomele bolii, în special cele care apar în timpul nopții și se manifestă prin parestezii - bolnavul nu poate să fie acoperit cu cearceaful - , prurit (mâncărimi) sau dureri sub formă de arsuri.

Amputația piciorului afectat este indicată atunci când infecția se extinde rapid în restul piciorului sau când pacientul deja se confruntă cu abcese extinse, pentru care tratamentul nu poate duce la nicio ameliorare.

Dr. MIRCEA GHERMAN medic specialist de medicină generală

Lasă un comentariu