*Demult, demult de tot, atunci când s-o împărțit norocul, fost-am eu dus cu zâsul! Și nu prea departe, ci doar puțin peste Munții Gutâiului, pe ulițele satului Glod, de pe Valea Izei. Adică în acel mândru ținut al Maramureșului, unde am avut norocul să-mi iasă în cale o parte dintre fetele și feciorii numeroasei familii a Petreușilor. Cele și cei care m-au încântat cu vocea, cu vioara, cu zongora, cu toba, cu broboada înflorată și cu clopul lor împletit din paie galbene de secară, iar alăturat, mândrul tricolor!
*Oare războiul ăsta, în care poporul român este târât să lupte cu de-a sila împotriva lui, al cui să fie?! Că al meu și al tău, dragă românule, desigur nu-i. Tocmai de aceea te îndemn pe tine, cititorule de ziar, nu numai să cauți, dar și să găsești răspunsul cel mai adevărat cu putință! Și să-i numești cu glas tare pe marii vinovați ai acestei nedrepte lupte între frați!
*Când o instituție sau o mare societate comercială de stat trece dintr-un loc în altul, ca și de la o conducere la alta, fără a se schimba nimic în bine, în minte îmi vine o veche zicală înțeleaptă din popor: “Au schimbat paturile și așternuturile, în loc să schimbe curvele”!
*”Eminescu este marele nostru profesor de vise; Caragiale, dascălul nostru de luciditate”, iar autorul acestor gânduri scrise pe hârtie este inspiratul epigramist Ștefan Cazimir (n.10 nov.1932), pe adevăratul său nume, Strul Blumenfeld. Nimeni altul decât inițiatorul, după'89, a năstrușnicului Patid Liberar-Schimbist, ajuns în Parlamentul României.
*Prin scrierile sale, “gânditorul din Rășinariul Mărginimii Sibiului”, cum este numit filozoful Emil Cioran, ne spunea că “Nu locuim într-o țară, ci într-o limbă”! Mă întreb: oare așa să fie?! Pentru că niciodată nu știi ce are în cap un filozof!
*Atât de mult a întârziat când a murit încât lumea a uitat că mai trăiește! Așa se face că la groapa mormântului său au fost prezenți doar preotul cu tămâia fumegândă a cădelniței, cantorul cu cântecele sale și dricarii cu târnacoapele, lopețile și funiile lor.
*Avem automobile inteligente, super-robotizate și dotate cu “gipiezuri” sofisticate. Însă, la ce folos toate astea, dacă drumurile și șoselele noastre mai mult nu sunt! Și cu toate acestea, pe ele circulă și mulți șoferi imprudenți și mult prea grăbiți ca să ajungă orinde, numai la destinație, nu! Și o altă constatare: din '89 încoace, autostrăzile și centurile ocolitoare, nou construite, ale orașelor și satelor reprezintă o medie anuală de numai 7 kilometri!
IOAN VULCAN-AGNITEANUL
