CONVORBIRE CU TIA ȘERBĂNESCU, ANALIST POLITIC
“Am avut câteva luni de guvernare estivală relaxată, cu declarații în care realitatea se vede roz”
- Suntem la final de vară, o vară care a trecut parcă mai ușor decât ne-am fi așteptat, în condițiile în care pandemia ne-a dat un respiro. “Varianta Delta” începe, însă, să-și facă simțită prezența și economia pare să-și piardă, și ea, din ritm. Cum se prefigurează lunile care urmează?
- Cred că ne așteaptă o toamnă destul de complicată, după o vară cu o relaxare, aș zice, cumva disproporționată față de situația în sine și față de minimul instinct de conservare necesar într-o perioadă în care pandemia există în toată lumea. Chit că mai slăbită, relativ stopată prin vaccinare, ea nu a dispărut, iar noua tulpină e și mai contaminantă. Prin urmare, s-ar putea să ajungem ca în fabula cu greierele și furnica: am cântat noi toată vara, dar toamna s-ar putea să ne trezim cu săculeții cam goi. Mai ales că relaxarea nu mai poate duce la restricții brutale. E greu să mai revii la o stare de urgență. Alte țări au revenit la restricții, dar la noi pare imposibil, nu atât din cauza presiunii populației, care acceptă, în majoritate, măsurile luate de autorități, cât din cauza partidelor politice, care sunt foarte vocale și care se opun la orice fel de restricții. Pe de altă parte, și guvernanții au încurajat relaxarea, poate și de frică, poate și din rațiuni electorale, fiind implicați în campanii electorale interne. S-a slăbit vigilența. Nici măcar Raed Arafat nu s-a mai auzit deloc o vreme, iar președintele Iohannis cultivă și el acest optimism. Rata de vaccinare nu e în măsură să ne asigure prea mult confort, abia în august am ajuns la 5 milioane de vaccinați, deși afirmațiile sunt hazardate. Relaxarea s-a văzut nu doar în zona sanitară, ci și în zona analizelor economice. Premierul spune că a crescut ponderea salariilor de peste 3.000 de euro, dar ele reprezintă doar 1% din țară! Să spui că majorările de prețuri sunt trecătoare, iar salariile cresc permanent, arată, iarăși, o neaderență la realitate. De fapt, majorările sunt constante, iar creșterile de salarii sunt trecătoare, mai ales că au fluctuat, în funcție de pandemie. Per total, am avut câteva luni de guvernare estivală relaxată, cu declarații în care realitatea se vede roz. Cîțu vorbește de cea mai rapidă revenire economică din istorie, Claudiu Năsui zice că Ministerul Economiei a furnizat pe piață cei mai mulți bani din istorie, Cătălin Drulă de la Transporturi vorbește despre recorduri istorice la execuția bugetară. Ai zice că guvernanții trăiesc în istorie! Exagerări se văd și în partea cealaltă; dacă guvernanții văd realitatea în roz, opoziția vede totul în negru. Ducem lipsă de o perspectivă lucidă, logică și, mai ales, credibilă. Totul se joacă în plan politic și între niște extreme care se alimentează una pe cealaltă. Fiecare dintre părți își anulează credibilitatea și, împreună, credibilitatea întregii clase politice. Până și președintele Klaus Iohannis, care s-a implicat în campania PNL, nu fățiș, dar totuși vizibil, de partea premierului Cîțu, a adoptat ceva din optimismul acestuia: guvernarea nu e perfectă, dar e bună, PNRR nu e perfect, dar e bun și va fi aprobat, coaliția nu merge perfect, dar merge și mai are timp să se rodeze.
Pe de altă parte, ne așteaptă o iarnă care trebuie să ne dea de pe acuma fiori, chit că încă mai e caniculă. Se spune că s-ar putea să avem cea mai scumpă iarnă din istorie (iar revenim la istorie). Gazele s-au scumpit cu 20%, energia cu 25%, carburanții cu 13, pâinea cu 4,6%. A promis premierul o lege a consumatorului vulnerabil, dar ea nu rezolvă problema de fond. Deci, iarna se anunță grea, mai ales că acum importăm mai multă energie, care e scumpă. De văzut și ce va fi în Capitală, unde anul trecut au crăpat toate țevile și conductele. Primarul Nicușor Dan e total absent, nici el nu știe pe unde e! Nu zice nimeni nimic: s-au reparat din conducte sau vom păți ca anul trecut? Să vedem și cum se termină bătăliile din PNL și din USR, guvernarea va depinde mult de cine câștigă, cine ce echipă își face și cum își vor regla conturile între ei. Și, mai ales, să vedem când le va arde de guvernare. Toamna și iarna vor fi pietre de încercare și pentru nervii și sănătatea noastră, dar și pentru rezistența sau supraviețuirea coaliției.
“PSD-ul nu face nimic, doar se văicărește”
- După toată bătălia electorală din PNL, mai există loc de împăcare, de rămânere împreună a taberelor care se războiesc acum?
- Toată lumea își pune această întrebare. Cei din PNL dau asigurări că, după ce se termină bătălia, să vezi pace și prietenie! Realitatea arată însă că au împins lucrurile atât de departe, încât nu au prea lăsat loc de “Bună ziua!” după alegeri. Din păcate, toate aceste scandaluri nu fac decât să reabiliteze PSD-ul, care nu face nimic, doar se văicărește. Așa s-a întâmplat cu toate coalițiile noastre de dreapta: după guvernarea CDR, a dispărut PNȚ și ne-am ales cu o opoziție firavă, în care doar Mona Muscă și Emil Boc se mai auzeau. Cîțu se laudă că va face toate reformele până în 2024, și PNL va rămâne la putere opt ani. Dar istoria ne arată că dreapta i-a dat la mână puterea PSD-ului, de fiecare dată. Deja, în sondaje, PNL și USR au început să scadă, iar încrederea electoratului e la cote foarte joase.
În PNL, taberele se comportă cu atâta dușmănie una față de cealaltă, că nu vezi ce împăcare poate să mai fie. E limpede că cine câștigă îl va zbura pe celălalt. Deja nu mai au încredere unii în alții. În funcție de ce se întâmplă și la USR - unde lupta e mai în surdină — s-ar putea ca tabăra nemulțumiților, a celor dați afară, care rămân însă pe funcții în Parlament, să se răzbune, la o moțiune de cenzură, și să cadă guvernul. Riscul e ca majoritatea parlamentară să se fragilizeze după aceste conflicte interne din PNL și USR. S-a văzut la depunerea candidaturilor: Ludovic Orban a venit cu coriștii, Florin Cîțu cu soliștii. Bătălia nu e tranșată, dar e clar că echipa câștigătoare își va răsplăti oamenii, fiecare a cerut ceva ca să-și ofere susținerea...
“Despre UDMR nu suflă nimeni nimic”
- În vreme ce PNL și USR sunt ocupate cu conflicte interne, UDMR își vede liniștită de promovarea propriei agende, mai ales la Ministerul Mediului...
- Referitor la desființarea “Secției Speciale”, ministrul USR Stelian Ion a venit cu un proiect de lege, că nu putea să o desființeze din pix. S-a opus UDMR! Dar uite că despre UDMR nu suflă nimeni nimic. Toți se luptă între ei, dar despre UDMR nu zic nimic, nici de la putere, nici din opoziție! Chiar și AUR a uitat de UDMR... Par intangibili în momentul de față, iar Kelemen Hunor rămâne eligibil pentru orice formulă de guvernare.
- Săptămânile acestea, criza din Afganistan a născut vii discuții în țara noastră și a devenit un subiect important pe masa “Consiliului Suprem de Apărare a Țării”. Ce consecințe poate avea pentru România situația complicată de acolo?
- Că tot vorbeam de ce ne așteaptă în toamna asta, s-ar putea să ne aștepte și un val de refugiați din Afganistan. Am fost parte din coaliția NATO și e normal ca, după ce ne-am recuperat oamenii de acolo, să ne asumăm și o anumită cotă de refugiați. E o chestiune umanitară. Și noi am încercat să fugim peste graniță, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Normal ar fi fost ca atunci când Statele Unite au luat decizia plecării din Afganistan, să înceapă și retragerea colaboratorilor afgani ai misiunii. Nu se poate ca atâtea servicii de informații bine plătite să nu prevadă proporțiile dezastrului care va urma! Ce-și imaginau că se va întâmpla după retragerea trupelor străine? A fost o lipsă totală de logică și de inspirație. Ai luptat acolo 20 de ani, ai pierdut vieți omenești și miliarde de dolari, ca să vină talibanii și să recâștige totul într-o săptămână! Problema din Afganistan a fost o problemă grea, dureroasă și, din păcate, vedem că nu i s-a găsit o soluție. Să sperăm că epicentrul fiind atât de departe, replicile vor fi mai mici în România...
“Angela Merkel va rămâne un reper în istoria Comunității Europene”
- Revenind mai aproape de noi, Angela Merkel a făcut recent o vizită de “La revedere!” la Kremlin, înainte de încheierea mandatului său de cancelar al Germaniei. Cum să interpretăm acest gest?
- Între Germania și Rusia au existat mereu relații ciudate, în care economicul a prevalat de cele mai multe ori, lucru care a descumpănit un pic restul Uniunii Europene. În glumă, aș putea zice că Angela Merkel a mers nu doar să își ia “La revedere”, ci și să-l asigure pe Vladimir Putin că ce s-a vorbit mai demult rămâne așa cum a fost vorbit. I-o fi zis și Angela Merkel, la despărțire, ce a avut pe suflet, numai că lui Putin poți să-i zici de Alexei Navalnîi, el îți va răspunde că nu știe nimic, te lovești de el ca de un zid. Asta e politica rusească dintotdeauna. Dar cazul Rusiei nu e unic. La fel e și cu China: “Atenție la drepturile omului, dar hai să semnăm mai repede contractele economice cu ei!”. Și americanii procedează la fel, asta e politica la nivel înalt. Doar consecințele sunt, parcă, mai grave de fiecare dată, poate și pentru că clasa politică mondială nu mai e la nivelul de altădată. Avem lideri tot mai puțini credibili. Că tot se retrage Angela Merkel, trebuie spus că ea a fost un lider de forță, o adevărată personalitate. La nivel de UE, nici nu ai cu cine să o compari, nu mai e nimeni de talia ei. A fost un actor veritabil, credibil, care își știe foarte bine rolul. Va rămâne ca un reper în istoria Uniunii Europene. A avut parte de presiuni mari, inclusiv pe plan intern, de pildă, cu criza imigrației, dar s-a impus de fiecare dată. A ținut la tăvăleală, cum se zice, ani la rând, într-o viață politică atât de mișcătoare și de imprevizibilă.
CIPRIAN RUS, Formula AS nr. 1484
