În municipiul Târgu-Mureș, la ieșirea spre cartierul Unirii, o veche cazarmă militară este părăsită de ani de zile. În locul garajelor pentru tancuri și mașini militare, aici s-a deschis piața de vechituri -
o imagine deplorabilă a decăderii statului român în democrație. Locul tinerilor militari a fost luat de o lume pestriță, care își oferă spre vânzare bruma de sărăcie. Prin clădirile cazarmei abandonate, nici cucuveaua nu mai are curajul să țipe. La un moment dat, pe vremea când primarul Târgu-Mureșului era dr. Dorin Florea, s-a zvonit că clădirea și terenul aferent vor trece din proprietatea Ministerului Apărării Naționale, în proprietatea municipiului, urmând să fie amplasat aici un obiectiv social. Timpul trece, iar noi trecem cu el, fără să se împlinească nicio promisiune. Culmea ironiei, obiectivul social a constat din amplasarea aici a pieței de vechituri.
Mulți dintre politrucii ajunși la conducerea județului și a municipiului Târgu-Mureș trec aproape zilnic pe lângă acest obiectiv, n-au întreprins nimic concret și se pare că nici n-au de gând să intervină. Semnalul lansat de presă va rămâne, și în acest caz, fără niciun răspuns, ca de altfel, multe alte semnale lansate de mass-media mureșeană. Vorba unui cititor: ,,De ce mai scrieți, mă? Voi nu vedeți că ăștia nu vă iau în seamă!”
În conjunctura politică actuală, destul de tulbure, imprevizibilă, cu vecini care se uită chiorâș peste gardul granițelor, glonțul armelor românești ruginește pe țeava puști, iar tinerii români sunt scutiți de cătănie. Cei care mai vor să facă armată sunt angajați, militari profesioniști și, dacă au relații, pot pleca mercenari în teatrele de război.
Când te gândești la vremurile de glorie din timpul socialismului, când în școlile militare se intra după un examen riguros, iar cei admiși urmau facultăți militare cu diferite specializări, absolvenții ieșeau cu o pregătire de excepție, valabilă și în civilie, iar după revoluție, majoritatea au fost trecuți în rezervă, te apucă așa, un dor de ducă. Cine am fost și ce am ajuns. Ne apără sărăcia și neamul, americanii și NATO, iar serviciul militar, o școală a bărbăției, nu mai este obligatoriu.
Ce se va alege de cazarma de la Podul Mureș?
Probabil o să ni se spună că este în conservare și nu-i treaba noastră, a contribuabililor, că armata mai are și alte cazărmi în care să fie instruiți militarii profesioniști, că mai avem ofițeri și subofițeri școliți, militari valoroși.
Am mai aflat că vremelnicii guvernanți sunt preocupați cu un proiect de hotărâre privind Strategia militară a României, un proiect care asigură direcționările necesare până în 2024 și fundamentează bazele transformării durabile a Armatei până în anul 2040, în mod special apartenența la NATO, UE și parteneriatele strategice de abordare a riscurilor și amenințărilor în contextul aliat, de continuare a programelor de înzestrare și planurilor de transformare a structurii de forțe.
Românii au avut și au încredere în Armata țării, fiind considerată garantul securității interne. Vreau să vă reamintesc un episod din martie, rușinos, din 1990, când ura și veninul din mintea înfiebântată a unor târgumureșeni a fost stinsă de militarii de la Boteni. Am văzut la intrarea în Prefectură cum un individ “revolționar” comenta și amenința. A fost calmat de un soldat echipat ca de război, doar cu un șut în fund. Apoi, când țiganii dintr-un sat de pe Târnava Mică au declanșat un conflict împotriva românilor, soldații i-au atras într-o râpă, unde i-au calmat. Țiganii strigau ca din gură de șarpe ,,Fără virulență, fără virulență! Armata e cu noi”! La prima vedere, și îmi cer iertare, aceste exemple par puerile și comice. Sunt convins că distinșii cititori cunosc foarte bine importanța ostașilor pentru siguranța noastră...
VASILE BOTA
