AZI

Iubesc să mă gândesc la “azi”

Să simt că viața mi-a mai dat o șansă

Să râd și să-i iubesc pe toți ce i-am ales

Să facă parte din a mea umilă viață.

Să mă trezesc zâmbind e-o nouă provocare

Să îmi exercit dreptul de-a trăi,

Să mă îndrăgostesc de el, de-o viață oarecare,

De-un suflet cu o formă de bărbat timid.

Ce dacă am căzut și încă doare.

M-am ridicat punând pe răni doar timp,

În suflet sunt blindată cu răbdare

Și folosesc iubirea din dotare.

Speranța, bucuria și-o vestă antirăutate

Sunt arme ce mereu le țin la mine.

Manta făcută din iubire și răsfăț

Mă apără de ei, de voi și chiar de mine.

Să nu vă fie frică să iubiți,

E-un sentiment din care noi am fost creați,

Iubirea se-nmulțește când o dați

Și se întoarce înmiit, când nici nu v-așteptați.

ANTONELA DUMITRACHE

Lasă un comentariu