Iubesc să mă gândesc la “azi”
Să simt că viața mi-a mai dat o șansă
Să râd și să-i iubesc pe toți ce i-am ales
Să facă parte din a mea umilă viață.
Să mă trezesc zâmbind e-o nouă provocare
Să îmi exercit dreptul de-a trăi,
Să mă îndrăgostesc de el, de-o viață oarecare,
De-un suflet cu o formă de bărbat timid.
Ce dacă am căzut și încă doare.
M-am ridicat punând pe răni doar timp,
În suflet sunt blindată cu răbdare
Și folosesc iubirea din dotare.
Speranța, bucuria și-o vestă antirăutate
Sunt arme ce mereu le țin la mine.
Manta făcută din iubire și răsfăț
Mă apără de ei, de voi și chiar de mine.
Să nu vă fie frică să iubiți,
E-un sentiment din care noi am fost creați,
Iubirea se-nmulțește când o dați
Și se întoarce înmiit, când nici nu v-așteptați.
ANTONELA DUMITRACHE