MOARTEA UNUI MUNTE

Încă de la începutul secolului XX, cariera de marmură de la Rușchița reprezenta o atracție turistică deosebită. Procesul de prelucrare a marmurei roz, cu desene difuze în cute, atrăgea o mare masă de turiști. Astăzi, situația se prezintă cu totul altfel. Vizitarea exploatării este interzisă. O zonă neexploatată până în prezent a fost concesionată unui investitor străin și în cel mai scurt timp urmează să înceapă lucrările; în decurs de câțiva ani, un munte va dispare de pe hartă.

Dacă înainte turiștii puteau face o călătorie de la Voislova (situată pe D.N. 68 Hațeg - Caransebeș) cu îndrăgitele trenulețe forestiere, astăzi, drumul betonat facilitează accesul până la carieră. De la Rusca Montană (situată la nord de Voislova), pe măsură ce ne apropiem de Rușchița, valea este înțesată cu spărturi și blocuri de marmură abandonate pe suprafețele înierbate, ștrangulând de multe ori cursul apei (Rusca) și dăunând pășunatului. Dezastrul și lipsa de interes pentru o valorificare complexă a marmurei sunt evidente la ieșirea din localitatea Rușchița, unde valea se îngustează între versanții abrupți și împăduriți. Haldele de steril de la lucrări miniere, vechi, colmatează câțiva mici afluenți ai Padeșului.

Blocuri de marmură aduse de apă sau abandonate în timpul transportului zac lângă firul apei. Urcăm pe lângă atelierele și sediul exploatării Muntele lui Ionel, apoi pe lângă galeria de mină pentru plumb și zinc. Trecem peste un podeț și după 50 m în amonte urmăm spre dreapta drumul carosabil ce duce în cariera de marmură. La insistențele noastre, paznicul cedează și ne conduce în exploatare ca un veritabil ghid. Primim numeroase explicații în legătură cu procedeul de extracție, transport și prelucrare a marmurei.

Asemenea unui enorm amfiteatru, exploatarea ne surprinde prin imensitate. Gândul mă duce la un concert simfonic care s-ar putea organiza aici. Dar, oare, este posibil?

Cu regret că nu am întâlnit un atelier specializat în suveniruri din marmură, părăsim valea. Poate data viitoare vom veni ca spectatori la un concert și nu ca “admiratori” ai dezastrului ecologic.

Dacă aveți timp, opriți-vă și la Monumentul turismului, situat în amonte de carieră, lângă drumul forestier și gândiți-vă la cei care și-au pierdut viața pe munte. Monumentul, ridicat de Clubul Turistic Bănățan Caransebeș, în 1936, ne îndeamnă:

Turistule ajuns sub poala pădurii

Aruncă năcazul și patima urii.

Încearcă să prinzi din legile firii

Scânteia divină: virtutea iubirii.

PAUL IONESCU (inginer silvic V.M.)

Lasă un comentariu