Așa cum am arătat și în editorialul din 9 septembrie a.c., mobilizarea maghiară pentru combaterea Trianonului este permanentă, generală și universală. Adică atât de puternică și de extinsă încât nu se scapă nici un prilej și nici o manifestare, oriunde ar avea loc, pentru ca ungurii, de la cel mai neînsemnat individ la șeful statului, să nu amintească despre “nedreptatea” care li s-ar fi făcut prin Tratatul de pace de la Trianon de acum 101 ani, din 4 iunie 1920, prin care Ungaria ar fi pierdut, după aprecierile lor, două treimi din teritoriu și cam tot atât din populație, uitând că este vorba de destinul unui imperiu, din care jumătate il tutela chiar ea.
Faptul acesta l-a dovedit chiar președintele Ungariei, János Áder, exact acum o lună, la summit-ul de solidaritate cu Ucraina, pe tema ocupării, în 2014, a peninsulei Crimeii de către Rusia lui Putin, manifestare care a avut loc la Kiev, în zilele de 23 și 24 august 2021.
Gestul stupid al președintelui Ungariei ar fi putut avea și alt substrat. Pentru că, dacă ar fi vorbit prea multe despre faptele rușilor în această afacere, ar fi riscat să-l supere pe dl Putin, marele prieten al lui Viktor Orban, cu care pun la cale tot felul scenarii, mai ales împotriva României, ceea ce nu era deloc indicat. De aceea a considerat de cuviință să se întoarcă cu peste un secol în urmă, povestind participanților la eveniment despre marea nedreptate ce s-a făcut poporului ungar prin acest Trianon, și mai ales prin “răpirea Transilvaniei de către români” .
Vă amintim că președintele Ungariei nu s-a adresat oricui, ci reprezentanților a 46 de state participante cu reprezentări la vârf, dintre care 15 la nivel de președinți și prim-miniștri, iar restul președinți de Parlament. De la noi, după cum ați aflat, a fost dl Cîțu. Franța, Germania, SUA și Turcia și-au delegat miniștri de externe sau președinți de parlament și, lucru foarte important, la summit a participat și președintele Consiliului European, Charles Michel.
Așadar, lume bună, cum se spune, politicieni de prim-rang și cu mare putere de decizie au avut posibilitatea să audă, pentru a nu știm câta oară, despre “nedreptarea de la Trianon”, făcută chiar de înaintașii lor de acum un secol, și nu numai atât, beșteleala pe care a tras-o în acest plen României, care, zice-se, nu respectă angajamentele asumate și nici drepturile minorităților, “pe care le lipsesc de învățământ și presă, de folosirea limbii materne”, de cele mai elementare drepturi etc., etc.
Plecând de la faptul că, în opinia președintelui ungar, anexarea Crimeii seamănă ca două picături de apă cu Tratatul de la Trianon, prin care Transilvania revenea României, domnia sa continuă: “Ignorarea în cadrul școlilor a limbii materne, a unei comunități naționale, restricționarea utilizării limbii materne în spațiul public, amenințarea cu amenzi și sancționarea celor care folosesc limba maternă nu este doar o încălcare gravă a drepturilor minorităților, ci și un lucru care nu este demn de o țară care s-a angajat să fie democratică și în plus nici nu este în beneficiul națiunii majoritare”.
Și, mai departe continuă președintele. “Au și maghiarii experiența istorică a puterilor străine care au desenat în mod arbitrar granițele unui stat aflat într-o situație dificilă la un moment dat. După Primul Război ne-au fost luate 2/3 din teritoriu și din populația țării. Maghiarii nu au uitat nici după un secol că au ajuns atunci să fie minoritari, că li s-au luat școlile și au făcut tot posibilul ca învățământul în limba maternă să fie decapitat”.
Nu știm cât au reținut distinșii participanți la acest summit pe tema Crimeii, dar cu siguranță, președintele ungar i-a obligat să guste ceva și din istoria mai îndepărtată a continentului, pe care nu știm în ce măsură o cunosc, dar cu siguranță acum au dovada că, atunci, conform spuselor înaltului demnitar ungar, înaintașii lor au făcut o mare nedreptate. Și, uite așa, azi o minciună, mâine alta, și, puse cap la cap, se naște “noul adevăr” care pe noi, românii, prin omisiune, ar putea să ne coste scump.
Ne va costa scump pentru că oficialii noștri nu numai că nu știu sau nu vor să combată asemenea aiureli pe termen lung, dar nu sunt capabili să ia atitudine în asemenea momente, chiar când sunt și ei de față. Evident, nu era locul ca domnul prim-ministru Cîțu, prezent și el la summit, “să se ia de gât” cu acest mistificator de evenimente, dar două vorbe de la obraz putea să-i spună, pentru a sugera participanților că povestea Transilvaniei nu seamănă nici pe departe cu cea a Crimeii, iar în privința lipsei drepturilor minorității maghiare din România, domnul președinte al Ungariei cam aiurează. În lipsa unei intervenții scurte de acest gen, evident că participanții la eveniment, și nu oricine, au plecat la casele lor cu lecția domnului Áder János. Pentru că “Cine tace nu neagă”, iar ei au avut pe viu dovada acestui adevăr, că românii tac.
Și, pentru ca să nu ni se pară că n-au luat atitudine, la întoarcerea acasă, “indignați până în pânzele albe”, reprezentanții noștri au găsit de cuviință să de-a “o replică puternică” domnului președinte ungar, concepând și transmițând un mesaj prin Ministerul nostru de Externe în care a catalogat drept “nepotrivit și provocator” (mare minune) discursul acestuia, care a comparat anexarea Crimeii cu Tratatul de la Trianon.
E trist ceea ce se întâmplă în politica noastră internă, dar și externă. Suntem convinși că domnul Cîțu a evitat abordarea subiectului, acolo, de față, nu pentru a nu genera un conflict diplomatic, ci pentru că nu stăpânea subiectul în discuție, și evident, risca să intre într-o încurcătură, din care n-ar fi știut pe unde să scoată cămașa. Aceasta este soarta politicienilor noștri de azi care au făcut de toate pe la viața lor, dar un singur lucru le-a scăpat: să învețe ceea ce trebuie și cum trebuie, și înainte de toate, alături de istoria neamului său, dragostea pentru țară și popor, spiritul de sacrificiu pentru prosperitatea, demnitatea și binele general, trăsături care, din păcate, lipsesc în bună parte celor care ne conduc și ne reprezintă țara.
IOAN CISMAȘ
