ÎN ATENȚIA ȘI A FERMIERILOR MUREȘENI “SĂ OPRIM CHINUIREA ANIMALELOR EXPORTATE!”

Distribuie pe:

DE VORBĂ CU ECOLOGISTUL GABRIEL PĂUN

În urmă cu doi ani, am văzut acele imagini terifiante de la Midia, unde un vapor s-a scufundat și peste zece mii de oi au murit înecate. De-atunci, pare că nimic nu s-a schimbat pentru bietele animale din România, trimise la export. Am stat de vorbă despre această problemă, a supliciului animalelor, cu neobositul ecologist, Gabriel Păun. Nu doar pentru a evoca o temă sumbră, ci pentru a vedea cât mai clar situația și soluțiile posibile.

“VAPOARELE CARE TRANSPORTĂ ANIMALELE SUNT NIȘTE ÎNCHISORI PLUTITOARE”

- Suferința animalelor este o temă care pe mulți îi face să întoarcă privirea în altă parte. Recunosc că nici eu nu pot să privesc acele imagini ale cruzimii oamenilor... De ce este important să discutăm acest subiect în România?

- Sigur că nu este ușor să privești cruzimea oamenilor față de animale, dar dacă întoarcem privirea, asta nu înseamnă că problema dispare. Ea este tot acolo, animalele suferă în continuare. Oricât de greu ne-ar fi, mai bine să vedem realitatea și să încercăm să găsim soluții. Este o problemă urgentă și importantă, luând în calcul faptul că România este pe locul unu în lume, ca număr de animale exportate, bovine și ovine la un loc. În plus, România se face responsabilă și pentru autorizarea a mai mult de jumătate dintre vapoarele aprobate să exporte animale vii. Și trebuie spus clar: cele mai multe astfel de vapoare au venit în România pe un fond de corupție, punând în pericol nu doar animalele, dar și echipajul și traficul maritim. Flota care transportă animalele vii este cea mai bătrână flotă de pe planetă, având cele mai vechi vapoare, efectiv, niște închisori plutitoare. Din 78 de vapoare care vin să ia animale din România, 50 sunt pe lista neagră a Europei, în consecință, tragediile sunt inevitabile și ele nu întârzie să apară. Cu toate acestea, lucrurile nu ies la lumină decât dacă se întâmplă sub ochii noștri. A fost ca un făcut că vaporul din noiembrie 2019, pe nume “Queen Hind”, s-a răsturnat la Midia, imediat ce au ridicat ancora și au scos frânghiile de la țărm. Acolo au murit 99% dintre cele peste 14.000 de oi. Acest accident a scos la iveală faptul că existau punți secrete, inexistente în schema vaporului, supraîncărcate de animale. Adică, între etaje mai puneau și câte un mezanin, pentru a înghesui mai multe oi. Astfel, evident că centrul de greutate s-a ridicat, și vaporul s-a răsturnat. Este o tragedie despre care am aflat, dar cine știe câte alte zeci de mii de animale nu au murit de căldură sau de foame și sete...

“CEA MAI URÂTĂ FAȚĂ A INDUSTRIEI CĂRNII”

- Investighezi problema transportului de animale vii de mai mulți ani. Ce ți se pare cel mai tragic în această poveste?

- Investighez această problemă de peste 10 ani, alături de organizații partenere din Europa. Am fost în toate porturile europene și am urmat traseul animalelor în tot Orientul, până pe străzile din Liban, Palestina sau Iordania. Pot spune că atunci când vorbim de exportul animalelor vii, vorbim de cea mai urâtă față a industriei cărnii și de cea mai barbară industrie care există și a existat vreodată pe fața planetei! Vorbim de o suferință inutilă. Deși un animal ar trebui să fie sacrificat cât mai aproape de locul în care a trăit (după cum cere Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor), transportul animalelor pe vapor, avion sau camion poate dura de la zile la săptămâni. De exemplu, cursa până în Golful Persic durează chiar și trei săptămâni, pe mări agitate, vara, la temperaturi insuportabile. Aceste croaziere nu se desfășoară fără mortalitate și suferință inutilă, iar vara, stresul termic este inimaginabil. Au fost curse în care animalele s-au copt de vii în propria piele... Suferința acestor animale nu este acceptabilă, iar marea majoritate a românilor a fost surprinsă când a aflat că există aceste transporturi. Nici măcar clienții din țările arabe nu înțeleg de ce se transportă animalele vii, și nu carnea congelată sau refrigerată. Rabinii israelieni sunt nemulțumiți că animalele ajung la ei murdare, epuizate și cu hormoni de stres, motiv pentru care și ei consideră că acest comerț cu animale vii ar trebui să înceteze. Pentru ei este important să ajungă carnea în condiții salubre, să respecte religia, animalele sacrificate nu trebuie să sufere de foame, sete, frică, nu trebuie să se vadă unul pe celălalt înainte de sacrificare și să fie sacrificate cu o singură tăietură. Pare că nimeni nu mai vrea această tragedie pentru animale, și, totuși, ea continuă, sub sigla României.

“ROMÂNIA TREBUIE SĂ EXPORTE CARNE, NU ANIMALE VII”

- Țăranii români câștigă bani din acest export de animale, pentru ei este important. Ce altceva ar putea face cu ele, pentru a avea o sursă de venit?

- România trebuie să exporte carne, nu animale vii, astfel țăranii români ar câștiga mai bine și mai sigur. Exportând animale vii, ne facem o reputație proastă în lume și, în plus, exportăm locuri de muncă, bani din taxe, pentru că valoarea adăugată nu rămâne în România, ba chiar, și subvenții, crescătorii fiind puternic subvenționați de stat și UE. România exportă, majoritar, mieluți, ieduți și viței. Fermierii sunt bucuroși că

primesc banii rapid de la firmele de comerț, care nu sunt românești, însă fermierul român este prins într-o capcană: este la mâna țărilor arabe. Se inventează o boală mai mult sau mai puțin reală, așa cum s-a întâmplat în trecut cu boala limbii albastre, când au oprit brusc importul din România, până ce au scăzut prețurile. Economistul român Claudiu Cazacu a făcut un studiu și a arătat că prin înlocuirea etapizată a exportului de animale vii cu cel de carne refrigerată și congelată, România ar câștiga aproape 6.000 de locuri de muncă și peste 60 de milioane de euro, anual, doar din taxe.

- Ce firme se ascund în dosul afacerii cu exportul de animale vii?

- Nu sunt firme românești, cu excepția uneia singure, care se află sub conducerea fostei Securități, în rest, toate firmele sunt arabe, din Siria, Liban, Golful Persic. M-am speriat, acum câțiva ani, când a fost adus în Ministerul Agriculturii, în mod ilegal, un sirian fără cetățenie, care l-a avut ca naș de nuntă, pe nimeni altul decât Liviu Dragnea. În Siria, el era specialist în creșterea bananelor în seră, dar a fost adus în România ca expert în deschiderea de noi piețe pentru exportul cu animale vii. A fost, deci, o marionetă politică, fapt trecut cu vederea de stat și chiar încurajat.

“ORORILE PE CARE LE-AM VĂZUT, M-AU ÎMBOLNĂVIT”

- Țăranii români știu ce se întâmplă cu animalele lor? Știu unde ajung și în ce condiții sunt transportate acolo?

- Țăranii noștri sunt foarte atașați de animalele lor și știm că o vacă sau un vițel sunt pentru ei ca un membru al familiei. S-a întâmplat că, într-una dintre investigații, am putut urmări un vițel de la un țăran din Hunedoara, din târgul Hațegului, și până la sacrificarea lui, pe marginea unui trotuar, în plină stradă, în Palestina. Ne-am întors după aceea la el să îi arătăm imaginile. N-a putut să se uite la tot filmul. A început să plângă și s-a îndepărtat de noi. A spus că, dacă știa unde ajunge vițica lui, nu o vindea. O vânduse ca să își plătească niște datorii, nu ca să se îmbogățească.

- Tu cum ai rezistat să vezi și să filmezi atâta suferință? Nu te-a afectat?

- M-a afectat și fizic, cu o boală făcută la stres, dar și emoțional, încât am ajuns să discut regulat cu un psiholog. După câte o zi în țările arabe, unde filmăm sacrificarea animalelor în plină stradă sau în portbagajul mașinii, eram plin de sânge pe haine, pe camera de filmat... Ajungeam acasă și mi se părea că nu pot să scap de mirosul ăla groaznic de sânge, oricâte dușuri îmi făceam... Dar trauma mea este cea mai mică problemă, trauma ar trebui să fie a politicienilor, care au puterea să schimbe realitatea asta și nu o fac. Ce mă doare cel mai tare este că, deși îmi risc viața, sănătatea și echilibrul emoțional pentru a filma aceste orori, cei mai mulți decidenți întorc capul și nu vor să vadă așa ceva. Noroc, totuși, cu Uniunea Europeană, care a fost mult mai receptivă și, cel mai probabil, va impune măsuri ferme. Despre imaginea țării nu mai vorbesc...

- Care crezi că este soluția cea mai bună la această problemă a exportului de animale vii?

- Soluția e să se facă centre de colectare a animalelor, cât mai aproape de locul unde au crescut, și să fie duse la cele mai apropiate abatoare. Acolo să se certifice sacrificările “Halal” și “Kosher”, iar subvențiile să se dea, de la abator, pentru animale predate, nu pentru creștere și pajiști. În felul ăsta, totul se fiscalizează, câștigă atât statul, cât și fermierul care vrea să fie plătit rapid, și să aibă stabilitate printr-un contract de lungă durată. Am pune capăt unei suferințe inutile, la care animalele sunt supuse în prezent.

CĂTĂLIN MANOLE, Formula AS Septembrie 2021

Lasă un comentariu