Acoperământul Maicii Domnului (popular, pe filieră slavo-rusă: Pocrovul) este o sărbătoare a Prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu, care se prăznuiește la 1 octombrie, în amintirea unei minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, pe timpul împăratului Leon al VI-lea (886 - 912), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor.
Prin secolul al XII-lea, sărbătoarea a fost introdusă în Rusia, unde a căpătat o mare popularitate, iar de la aceștia a trecut și la români, prăznuindu-se mai mult în mănăstiri. În ultima vreme, sărbătoarea a început să fie din ce în ce mai cunoscută și mai populară și la români, numeroase biserici și mănăstiri din țară și din diaspora românească purtând acest hram.
Sărbătoarea amintește de apa-riția Maicii Domnului în cartierul Vlaherne din Constantinopol, în secolul al X-lea. La sfârșitul vieții Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos, acesta, împreună cu ucenicul său, Sf. Epifanie și cu mai mulți credincioși au văzut-o pe Maica Domnului împreună cu Sf. Ioan Botezătorul și cu mai mulți alți sfinți și îngeri, în timpul unei slujbe în Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne. Biserica aceasta adăpostea mai multe relicve ale Maicii Domnului - cămașa, acoperământul și o parte a brâului acesteia, care fuseseră aduse din Țara Sfântă în secolul al V-lea și tot aici erau cinstite renumitele icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului.
În acea vreme, Constantinopolul era amenințat de primejdia unei invazii a slavilor păgâni. Maica Domnului a înaintat până în mijlocul Bisericii, a îngenuncheat, cu chipul brăzdat de lacrimi, și a rămas, vreme îndelungată, în rugăciune. Apoi și-a ridicat acoperământul (vălul) și l-a întins peste popor, pentru a-l ocroti. După arătarea Maicii Domnului, primejdia a fost îndepărtată, iar orașul a fost cruțat de suferință și de vărsarea de sânge.
Acoperământul Maicii Domnului este prăznuit, cel mai fervent, în Bisericile de tradiție slavă, poate și pentru că Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos este considerat de aceștia ca fiind de origine slavă, dar mai degrabă datorită circumstanțelor specifice. Prima prăznuire a Cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă Rusă cunoscută datează din secolul al XII-lea.
Cronica rusă a lui Nestor (scrisă în 1113) cunoscută sub numele de Povestea vremurilor trecute, notează că mijlocirea Maicii Domnului era atunci necesară pentru a ocroti poporul constantinopolitan, de amenințarea unei mari flote rusești păgâne, sub conducerea lui Askol și Dir. Flota a fost înfrântă, iar amintirea minunii s-a păstrat. În mod curios, sărbătoarea a devenit mai populară în lumea slavă decât în Bisericile de tradiție greacă. Câteva veacuri mai târziu, au început să apară și biserici care își alegeau drept hram Acoperământul Maicii Domnului.
Începând din secolul trecut, praznicul Sfântului Acoperământ este asociat cu ideea de praznic de mulțumire pentru eliberarea Greciei de invazia italiană din anul 1940, eveniment celebrat în Grecia ca sărbătoare națională, sub numele de “ziua lui NU” - ziua în care generalul Ioannis Metaxas a răspuns negativ la ultimatumul emis de Mussolini.
În semn de respect față de acest moment și datorită nenumăratelor minuni petrecute ale Maicii Domnului, potrivit relatărilor soldaților, în timpul războiului greco-italian, din anii 1940-1941, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a decis, în anul 1952, să transfere sărbătoarea de pe 1 octombrie pe 28 octombrie, practică păstrată în Biserica Greciei până în prezent.
Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului acceptă și ea această practică pentru parohiile sale din Grecia și din diaspora greacă, iar sărbătoarea se celebrează în această zi, în toate bisericile de limbă greacă. Celebrarea cuprinde și cântarea unei doxologii speciale, care cuprinde cântări prin care este amintită ocrotirea Greciei, de către Maica Domnului, precum și condacul “Apărătoare Doamnă”, cea mai cunoscută cântare de biruință a Maicii Domnului - Ocrotitoarea.
În icoana Acoperământului Maicii Domnului sunt îmbinate două eveni-mente petrecute în vechea biserică din Vlaherne, din Constantinopol, la câteva secole distanță.
Icoana Cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului o înfățișează pe Născătoarea de Dumnezeu stând deasupra credincioșilor, cu mâinile ridicate la rugăciune. De cele două părți sunt înfățișați îngeri. Mai jos, în partea dreaptă a icoanei, sunt cel mai adesea înfățișați Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie, care au văzut-o pe Maica Domnului în biserica din Vlaherne, iar alături de ei sunt înfățișați cei doisprezece Apostoli, episcopi, sfinte femei, monahi și mucenici, iar Maica Domnului își întinde maforionul (valul) asupra credincioșilor adunați.
Sub imaginea Maicii Domnului, în centrul icoanei stă un sfânt tânăr, îmbrăcat într-un stihar diaconesc. În mâna stângă poartă un sul de hârtie desfășurat, pe care este înscris textul condacului în cinstea Născătoarei de Dumnezeu care se cântă la Nașterea Domnului (Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște...). Acesta este Sf. Roman Melodul, cunoscutul imnograf a cărui pomenire se face în aceeași zi, pe 1 octombrie. Acesta este însoțit de corul Bisericii și alături de el se găsesc și împăratul Leon Înțeleptul, împreună cu împărăteasa și patriarhul Constantinopolului.
Iată și imnele principale ale acestui praznic:
Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim. Umbriți fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu, și căutând spre cinstită icoana ta, cu umilință grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ și ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.
Fecioara, astăzi, înainte stând în Biserică, și cu cetele sfinților, nevăzut se roagă lui Dumnezeu. Îngerii cu ierarhii se închină și cu apostolii, cu proorocii dănțuiesc, că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci.
Pr. RAFAIL LUKACS, Sovata
