MAMA, CREDINȚA ȘI... RECUNOȘTINȚA

Distribuie pe:

* “Recunoștința este calea directă spre Dumnezeu și îngeri. Dacă avem răbdare, oricât de mânioși și supărați ne simțim, putem găsi ceva pentru care să fim recunoscători. Cu cât mai mult căutăm recunoștința, cu atât îngerii ne vor da mai multe motive să fim recunoscători și fericiți în viață”.

T. L. Taylor (1967- ), sociolog și profesor american specializat în cercetarea culturii jocurilor și a comunicărilor online, în special a jocurilor.

***

* “Credința este eternă, ca primăvara, ca florile. În viață, ca și în religie, dacă nu-i credință, totul se sfărâmă”.

Alexandru Vlahuță (1858-1919), scriitor român, una din cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un “atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.

***

* “O mamă avea un singur băiat pe care l-a iubit ca lumina ochilor. L-a crescut în frica de Dumnezeu și respectul de oameni. Era tare mândră mama de feciorul ei. Mergeau la Sf. Biserică împreună și erau cu toții fericiți; se închinau la sfintele icoane, ascultau predicile frumoase și, astfel, copilul mamei a crescut în dragostea mamei și a lui Dumnezeu. La gât purta o cruciuliță pe care mama i-a pus-o de mic copil, pentru ca Hristos Domnul nostru și Maica Domnului să-i fie ocrotitori. Mai târziu, a plecat în oraș la școală. Mama i-a pregătit o trăsură care să-l ducă mai confortabil până la gară. După ce s-a despărțit de mama sa, urcându-se în trăsură, cum a trecut de poarta casei, și-a aruncat crucea de la gât. În oraș, la școlile înalte unde a învățat, a uitat de Dumnezeu și de învățăturile mamei. A venit vacanța și mama i-a trimis băiatului trăsura la gară. La un moment dat, s-a pornit un vânt puternic, caii s-au speriat, iar când a ajuns în fața casei unde mama- l aștepta, trăsura s-a răsturnat, copilul mamei a fost aruncat în șanțul casei. Mama, speriată, se repede la copil, îl ia în brațe și vede că sângerează. Îi caută rana și ce găsește? Crucea pe care băiatul o aruncase în șanț, acuma îi intrase în mână. Rușinat, îi spuse mamei, care l-a certat părintește spunându-i: “Vezi, dragul mamei, tu te-ai rușinat de Crucea Domnului, iar Dumnezeu ți-a descoperit fărădelegea ta”. De atunci, băiatul mamei, nu a mai dat Crucea de la gât”.

Auzită de la mama mea, în urmă cu 52 de ani, Bucur Maria (1913-1985), mamă eroină cu 15 copii.

P.S. Ieremia cap. 23, vers: 19-20: “Iată, vine furtuna Domnului, cu iuțime, vine furtună mare și va cădea peste capetele necredincioșilor. Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Sale, și în zilele ce vin veți pricepe aceasta lămurit”.

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu