Pășeam pe strada
amintirilor
Pe când priveau
îngrijorate
De prin copaci frunze
uscate
Îngălbenindu-se de
dor,
Un dor tânjea și-n
gândul meu,
Sufletul toamnelor
trecute
Se-ntretăia pe
nesimțite
Cu-al sentimentelor
ecou.
O adiere cu parfum
Prelinsă de pe boabe
coapte
Ascunse-n viță
stârnea șoapte
Topite într-un rămas
bun
Și-acel răgaz cât am
trecut
A reaprins ochii
tăciune
Cu o sfioasă
rugăciune
Pe buze coapte de
demult.
DORIAN MARCOCI
