Așa cum puteți deduce, stimați cititori, prin titlul acestui articol am încercat să surprind sincretismul dintre cauză și efect, cauza determinantă și nu cea datorată iresponsabilității tuturor celor care, printr-un mod sau altul, contribuie la eșuarea, nu doar a statului, cum în mod iresponsabil declara cel de la vârful acestei instituții, actualul președinte, ci a întregii societăți românești. Ceea ce este cu mult mai grav este că prin această eșuare este vizat întregul metabolism social - societatea în ansamblul său, și nu doar acea parte la care se referea în mod cinic președintele Klaus Iohannis. De aceea, o societate metastaziată este mai greu de vindecat, uneori imposibil, moartea organismului cancerizat fiind iminentă. Dacă societatea, ca întreg, nu va “muri”, așa cum putem vedea, prin iresponsabilitatea autorităților, lipsite de competență, mor într-un mod nevinovat semenii noștri, cauza fiind comună: iresponsabilitatea și dezinteresul față de noi a celor care ne reprezintă și conduc, cărora, în mod iresponsabil, le susținem iresponsabilitatea și incompetența prin alegerea lor repetată. Acest dezinteres rezultă din concentrarea intereselor acestora pentru menținerea sau preluarea puterii, în afara unor scrupule sau principii morale și, evident, în afara intereselor naționale și a binelui social, pe care în mod fariseic și cinic îl clamează cu toții. Cât de iresponsabil și ignorant poți să devii, atâta timp cât măsluiești realitatea în favoarea unor avantaje personale și de grup, în mod sfidător ținând congrese de partid, în contextul unor bătălii politice intrapartidiste, în ciuda ratei de îmbolnăvire cu acest virus, și mai ales, a ratei mortalității?!
Iresponsabilitatea care ucide, cum avea să se exprime unul dintre cei mai iresponsabili politicieni, a devenit sinucigașă în primul rând prin faptul că ceea ce este vizat că a eșuat, ca sintagmă prezidențială, îi responsabilizează în mod deosebit pe cei care reprezintă, la vârf, statul și autoritatea, și care, din cauza iresponsabilității și incompetenței, privite ca doi vectori principali ai eșuării, conduce la sinuciderea politică a acestor demnitari de tristă amintire, implicit prin eșuarea statului. Devii iresponsabil și atunci când pari a fi inconștient de limitele competenței pentru statusul social și politic spre care asipiri și pe care în mod iresponsabil îl deții vremelnic, conștient fiind că mijloacele prin care ai obținut demnitatea politică contrastează și contrazic scopului disimulat pentru care aspiri. Să privim retroactiv și retrospectiv, și să observăm cine ne-a condus în perioada modernă și post modernă. Dacă în anii totalitarismului comunist, cei care au ajuns în vârful piramidei politice erau “mânați în luptă” de acele principii ale pretinsei egalități sociale și democrații socialiste, în urma evenimentelor din decembrie, de la noi, falsa democrație a fost înlocuită cu un alt simulacru al acestui regim politic, de tip libertian, și nu liberal, astfel că, pe fondul acestor principii ale libertăților democratice să se creeze asemenea structuri politice - pluripartidismul politic, care, prin jocul meschin al intereselor politice ale membrilor acestor structuri, să împingă România pe toboganul căderii libere, adică să eșueze, în favoarea beneficiilor acestora. Astfel, în țara “lucrului bine făcut” (sintagmă preluată de strategii prezidențiabili de la praxiologul contemporan polonez, Tadeus Kotarbinschi, din al său “Tratat despre lucrul bine făcut”) și a “Românei educate”, pe fondul acestui algoritm prezidențial - “pas cu pas”-, societatea românească a ajuns la starea în care domină anomia - nerespectarea legilor - Constituției și anarhia socială. Astfel, prin propria noastră iresponsabilitate și ignoranță față de noi și societate, am ajuns nu doar la un “stat eșuat”, ca să mă mențin în limbajul prezidențial, cinic și iresponsabil, ci la o societate eșuată, la care, cum avea să spună unul dintre cei mai iresponsabili demnitari ai prezentului, prim-ministrul Florin Cîțu, a contribuit în primul rând iresponsabilitatea ucigătoare a celor care se fac responsabili de starea entropică a societății, în tandem cu incompetența politică a acestora, indiferent de culoarea și apartența lor politică.
Pentru sociologie, și mai ales psihosociologia politică și politologie în general, cu mult mai interesante sunt cauzele și nu efectele la care s-a ajuns prin prisma acestor cauze, mai puțin transparente, în raport cu efectele induse. De aceea consider că ar fi mai necesară și utilă diagnosticarea cauzelor care au condus la actuala stare muribundă în care se află societatea românească postdecembristă, și nu doar efectele, transparente oricărui cetățean român de bun simț.
Ceea ce este evident și este privit ca un loc comun este iresponsabilitatea și interesele unipartinice ale politicienilor din și prin falsul stat de drept, clamat de cei care, printr-o asemenea mistificare, beneficiază de principiile acestuia. Cu mult mai vinovați decât ei, care au avut și mai au acces la vârful puterii, suntem noi, prin ignoranța față de politică, atât prin lipsa culturii politice și civice, ca cetățeni ai unei comunități și societăți, cât mai ales prin neimplicarea civică și politică, în calitatea noastră de cetățeni alegători, și de care ignoranță bolnăvicioasă, dornică de cei aleși, beneficiază aceștia. Dar înainte de toate, la această dezagregare și dezintegrare socială și a haosului societății românești a contribuit lipsa de unitate națională și coeziune socială, individualismul și autismul social, pe fondul decredibilizării politicii și politicienilor, fiecare fiind interesat mai mult de propria-i persoană și nu de ceilalți, și cu atât mai puțin de societate. Aceasta înseamnă că la aceste limite și cauze contribuie și acel spirit al autosuficienței de sine și al delăsării și al lucrului de mântuială din orice domeniu, pe fondul predominării liberului arbitru, și nu a spiritului pragmatic și a unei organizări sociale eficiente. Într-adevăr, într-o lume pragmatică și competitivă, va învinge spiritul pragmatic - rațional, lipsit de cele mai multe ori de valențele morale, și nu toleranța exacerbată și iresponsabilitatea civică de care dăm dovadă cei mai mulți, de care beneficiază doar cei care ne conduc și acoliții acestora. Doar atunci când cu toții vom conștientiza aceste disfuncții sociale - sistemice, și când ne vom implica mai responsabil, vom putea eradica haosul din societate, punând în locul acestor carieriști politici imorali, pe cei care sunt implicați și interesați de starea societății și nu de interesele lor personale și de grup, ca trăsătură comună a tuturor politicienilor, care nici nu pot și nici nu vor să înțeleagă care le este menirea lor și a politicii, pe care ar trebui să o întreprindă în folosul societății și nu a clientelei politice, într-o asemenea simbioză de tip oligarhic.
Conf. univ. dr. IOAN JUDE, sociolog
