În timp ce, într-un spital din Constanța, se crease un mic... disconfort, în sensul că șapte oameni bolnavi de Covid-19 au ars de vii, dl Klaus Iohannis, aflat tocmai la Aachen, în Germania, își dădea cu părerea despre... Tratatul de la Trianon.
...Bine, ca să fim politically correct, dl Klaus nu s-a dus în Germania ca să admire cum pică frunza pe meleagurile lui Goethe, ci pentru a primi, cu onorurile cuvenite, premiul Klaus cel Mare... ăăăă, pardon, Carol cel Mare, pentru contribuția la promovarea echității, a protecției minorităților, a diversității culturale și pentru faptul că a creat punți de legătură între vestul și estul Europei, sau cam așa ceva - n-am reținut exact, dar ne-am umplut, din cap până-n picioare, de mândrie patriotică și continentală...
Ei, și tocmai când dădeam să dăm pe-afară de atâta fudulie, numai ce aflarăm că, în realitate, dl Iohannis era foarte nervos, pe bază de Trianon. Întrebat fiind despre “un vecin care are uneori atitudine antieuropeană și pune sub semnul întrebării frontierele Trianonului”, dl Klaus s-a prins numaidecât și a răspuns, cu fermitate, potrivit agențiilor de presă:
“Știu, clar că vorbiți de țara noastră vecină (Ungaria - n.n.), și pe mine mă enervează, ba chiar mai mult decât pe dumneavoastră, afirmațiile lor despre Trianon. Eu sunt președintele statului, eu sunt din Transilvania, noi am decis prin vot popular, adică noi ca popor am zis că vrem să aderăm la România, nu am furat nimic de la nimeni, a fost autodeterminarea, dreptul nostru de autodeterminare. Transilvania așa a devenit parte a României. Atunci, Transcarpatia a devenit parte a Ucrainei și așa mai departe. Dar toate acestea nu trebuie, nu se dorește, nu vrea nimeni să le facă retroactive, nu vrea nimeni să pună sub semnul întrebării niște procese istorice. Poate că asta fac niște populiști, dar populiștii aceștia, asta este, există în Europa și cred că ei nu pot fi combătuți decât prin rezultate”.
De menționat că președintele Ungariei, János Áder, a comparat, recent, anexarea Crimeei de către Rusia cu Tratatul de la Trianon, încheiat la finalul Primului Război Mondial, prin care Transilvania revenea României. Poziția șefului statului ungar a fost exprimată în cadrul unui summit internațional organizat de președintele Ucrainei pentru susținerea Crimeei, la care și România a fost reprezentată de (ex?) premierul Florin Cîțu. “După Primul Război Mondial, ne-au fost luate două treimi din teritoriul și populația țării. Maghiarii nu au uitat, nici după un secol, că au ajuns, atunci, să fie minoritari, că li s-au luat școlile și s-a făcut tot posibilul pentru ca învățământul în limba maternă să fie desființat”, s-a văicărit președintele ungar în fața reprezentanților a 46 de țări și organizații internaționale, printre care 14 șefi de stat și de guvern, plus președintele Consiliului European, plus dl Cîțu.
... Care domn Cîțu (intrat, de acum, în istorie, sperăm) a tăcut chitic, poate că nici n-a auzit ce a zis “colegul de platou”, ori, în loc de “Trianon” o fi înțeles “triatlon”, dânsul fiind ocupat cum să-i mai găsească niscaiva bube în cap colegului de candidatură la șefia PNL. Mai dă-l încolo de Trianon... triatlon, ce-o fi el, acolo...
Ce-i drept, la vremea respectivă, nici dl Iohannis nu s-a pronunțat asupra chestiunii, dânsul neapucând, pesemne, să se enerveze la capacitate maximă...
“Amintim - scrie presa - că președintele Klaus Iohannis a semnat în noiembrie 2020 decretul privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 4 iunie drept Ziua Tratatului de la Trianon, actul juridic care a consfințit unirea Transilvaniei cu România”.
...Foarte adevărat că l-a semnat, dar nu l-a semnat oricum, ci câne-câinește, sau cu sula-n coastă, cum se spune în popor: deși Legea cu pricina a fost declarată constituțională, “definitivă și general obligatorie”, inclusiv pentru domnia sa, fiind adoptată cu largă majoritate de voturi în Parlament, dl Iohannis, promotor și garant, nu-i așa, al valorilor constituționale, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a nu o promulga, a tras de timp cât a putut, a contestat-o și răscontestat-o la Curtea Constituțională, a plimbat-o de ici-colea prin Parlament, prin diverse comisii, doar-doar or uita aleșii poporului de dânsa. În fine, pe vremea când nu se enervase încă, s-a pronunțat cum că, de fapt, legea asta nici măcar nu-i lege, ci “o simplă declarație a Parlamentului, fără caracter normativ”.
Una peste alta, a promulgat-o pentru că, din punct de vedere constituțional, n-a mai avut încotro.
Mai mult, potrivit proaspătului laureat al premiului Carol cel Mare, această lege a produs “numeroase critici din partea experților și a organizațiilor neguvernamentale”: “Reacțiile produse la nivelul societății civile, precum și amploarea acestora au pus în evidență faptul că această lege, în forma adoptată de Parlament, nu a reprezentat rezultatul unui proces autentic și consistent de consultare și dezbatere publică. Din această perspectivă, considerăm că se impune reanalizarea Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, prin reluarea de către Parlament a întregului proces deliberativ asupra legii și inițierea unei largi analize și consultări, în care să fie implicați specialiști, istorici, cercetători, profesori, academicieni, instituții de învățământ, instituții publice, reprezentanți ai societății civile”, întrucât, “într-o țară membră a Uniunii Europene, puternic atașată de valorile și principiile europene, deschiderea către dialog, abordarea matură a subiectelor ce riscă să genereze falii în societate, promovarea toleranței și a respectului față de demnitatea umană sunt pilonii pe care România trebuie să se bazeze în permanență. În acest sens, autoritățile statului au o responsabilitate majoră”. (Aplauze vii, prelungite.)
Uite, că nu ne amintim să se fi produs vreo “reacție la nivelul societății civile” și nici vreo “falie”- ntr-însa, ocupați cum am fost cu spălatul pe mâini și cu număratul morților, cu pandemia, în general.
...Prin acest scurt remember, nu vrem, Doamne ferește, să insinuăm că dl Ionannis n-ar avea ținere de minte sau că ar fi mincinos, că una a zis anul trecut, pe vremea asta, la București, și alta anul acesta, la Aachen. Nuuu... Probabil că, între timp, cu toată năcăjala din țară, domnia sa a apucat să se întrevadă și să aibă “largi consultări” cu diverși “specialiști, istorici, cercetători, profesori, academicieni, instituții de învățământ, reprezentanți ai societății civile”, alte și alte entități și autorități, care i-au explicat - cu masca pe figură și păstrând distanța fizică, evident - cum devine cu “autodeterminarea”, cu “procesele istorice” și cu populiștii care “pun sub semnul întrebării niște procese istorice”.
...Dă-i încolo de populiști, n-are rost să-ți mânci nervii pentru ei... Asta este. Există în Europa.Ghinion.
ILEANA SANDU
