Duminica trecută am ieșit din Biserică și m-am dus la casa părintească. La un moment dat a oprit o mașină lângă mine, din care au coborât doi tineri rromi. În prezența mea au început să lovească cei doi nuci din fața casei părintești, plantați de tatăl meu, și au început să culeagă nucile, fără să se sinchisească de prezența mea. Surprins de tupeul țigănesc, n-am protestat, de teamă să nu-mi spargă geamul la mașină sau la casă. Între timp, vecinul Imre cu soția au ieșit din curte și le-a atras atenția celor doi tineri rromi, n-am voie să-i numesc țigani, că nu-i permis să culeagă nucile. Revoltați, aceștia, au declarat că, din moment ce proprietarul nucilor nu le-a atras atenția, ei au tot dreptul să culeagă, mai ales că sunt în afara curții. N-am mai comentat, m-am urcat în mașină și am plecat. Acolo locuiesc din când în când, iar un criminal mi-a otrăvit și câinele de pază. În primăvară, niște purdani mi-au tăiat gardul de sârmă în trei locuri, noroc că am în grădină niște stupi cu albine și se tem să intre în grădină. M-am dus la poliție, am reclamat, specificând că am respectat Legea apiculturii, stupii fiind amplasați la 10 metri de la gard, iar dacă purdanii intră în grădină și sunt înțepați de albine, în situația că sunt alergici la veninul de albine pot apărea fenomene grave, chiar decesul, și nu am chef să fiu purtat la Parchet. Șeful de post mi-a recomandat să pun o tablă avertizoare, fiindcă, dacă se întâmplă un accident, sunt vinovat. Am plătit o sută de lei și am montat în grădina moștenită de la părinți o pancardă cu un avertisment “Atenție, albine, pericol”. Miram-aș să-l citească purdanii, fiindcă majoritatea dintre ei au umblat la școală 8 sau 10 ani și nu știu să citească sau să scrie, doar să numere banii.
Am aflat că permisul de conducere auto îl pot procura din Ungaria sau din altă țară europeană, cu translator. Fiind isteți din fire, la condus mașina se pricep, iar pe parcurs învață și regulile de circulație. Foarte bine că Uniunea Europeană poartă de grijă unei minorități - o forță de muncă relativ ieftină pentru lucrări necalificate în Germania, Slovenia, Polonia. În ultimii ani, Ungaria nu mai prezintă o atracție pentru rromi. În România se întorc acasă după o perioadă de 3-4 luni, cu câteva mii de euro în buzunar, aici statul le asigură celor care au rămas la vatră un ajutor social de subzistență, plus ajutoare sub formă de alimente și produse pentru igiena personală. Consiliile locale mai acordă ajutoare pentru încălzit și ajutoare financiare pentru alfabetizarea celor care nu și-au finalizat studiile. Sunt organizate cursuri intensive, susținute de cadre didactice calificate, iar participanții sunt retribuiți cu bani dacă se înscriu și frecventează aceste cursuri intensive și învață să scrie și să citească.
Cea mai numeroasă minoritate din România este sprijinită să se integreze în societate prin educație și ajutoare materiale și financiare. Toate bune și frumoase din punct de vedere creștinesc, dar ce te faci când majoritate populației, cea care contribuie din plin la acte de milostenie prin taxe și impozite, este obligată să suporte toate acțiunile antisociale provocate de o minoritate. Se pare că, în întreaga lume, neormaxismul a devenit o modă, minoritățile sunt ocrotite, dacă nu privilegiate, în timp ce contribuabilii din categoriile defavorizate sunt neglijați. Mă refer aici la pensionarii din fostele cooperative de producție, așa puțini câți mai supraviețuiesc în capitalismul sălbatic, specialiștii din agricultură etc. cu o pensie de subzistență.
Politicienii social-democrați propun alegeri anticipate. Acestea vor deveni o adevărată mană cerească pentru minoritarii beneficiari de ajutoare sociale. Societatea românească este polarizată în trei categorii sociale: o lume buiacă, bogată, subțire, ajunsă la bogăție prin mijloace mai mult sau mai puțin cinstite; categoria de mijloc, cea care duce povoara unei guvernări diletante, și ultima categorie, cea mai numeroasă, ușor de manipulat de politicieni, prin diverse ajutoare și promisiuni.
VASILE BOTA
