- Când vine vorba despre apă, vorbim fie despre un exces, fie despre o lipsă acută a acestei resurse. Încălzirea globală, odată cu creșterea populației globului, sunt doi factori care intensifică ipostazele extreme în care se poate găsi apa. Bineînțeles, deficitul de apă potabilă al unor zone - cererea pentru apă potabilă dintr-o anumită zonă raportată la rezerva de apă potabilă a zonei respective - reprezintă o situație alarmantă nu doar pentru zona strict afectată, ci pentru toată populația. Miheșu de Câmpie, ca întreaga câmpie, se confruntă cu problema apei...
- Adevărat! Nu se poate imagina o situație ca aceasta, cu atât mai puțin în secolul XXI. Nu se poate fără apă! La Miheș avem finalizată toată instalația de apă, care este nou, nouță și pusă la punct, dacă noi reușim - ceea ce sper să facem - să aducem apă din comuna Frata (Cluj) putem da drumul, inclusiv Stației de epurare. Vorbim aici de civilizație, condiții de trai mai bune!
- Vorbeam, de asemenea, de alte proiecte, care sunt prioritare, în agenda primarului...
Da, mă refeream la satul Răzoare. Acolo e vorba despre asfaltarea a șapte kilometri de străzi și de drumul de legătură de la Răzoare la Drumul Județean 105, respectiv, Drumul Comunal 107. Porțiunea aceasta de drum a fost asfaltată în urmă cu două decenii, dar atunci nu s-a prevăzut o fundație pentru drum și acesta este acum, în bună parte, distrus, fiind extrem de greu circulabil. Despre străzile din sat pot spune că proiect există și așteptăm ca atât de disputatul Program Anghel Saligny să fie pus în practică, odată ce a fost aprobat la Guvern.
- Amintiți chiar de Programul care a băgat dihonia în Guvern. Cu cine ați votat la Congres?
- Am mers cu premierul în funcție! Domnul Orban a fost prim-ministru aproape doi ani de zile și nu am simțit, ca primar, niciun ajutor din partea dumnealui. Crearea Programului Anghel Saligny este un lucru așteptat de toți primarii, dar și de cele 900 de suflete din satul nostru, Răzoare. Și acolo avem un proiect de apă, pentru tot satul...
- Sunt și alte proiecte, chiar dacă nu atât de spectaculoase...
- Desigur. Chiar în Răzoare avem de reabilitat termic Căminul cultural; de fapt, e vorba despre o reparație generală, căci acolo nu s-a intervenit de mulți ani și construcția e destul de deteriorată.
- Căminul cultural e un loc unde se fac nu doar acte de cultură, ci și nunți, botezuri, întruniri. Tot în acest areal, al cotidianului, stau și capelele...
- Avem două capele, construite în 2016, la Miheș, și în 2019, la Răzoare. Înmormântările se desfășoară acolo, cu toate că, la început, au fost discuții și lumea s-a adaptat mai greu la aceste reglementări. Odată finalizate lucrările, lumea a constatat că este, totuși, o variantă de comemorare superioară celor tradiționale.
- Oamenii petrec și se trec. Ce alte facilități ați mai socotit pentru ei?
- Punem la cale un teren de sport, sintetic, cu instalație nocturnă și toate cele necesare. Trebuia să isprăvim deja, dar locul ales inițial, pentru acest teren, a fost respins, fiind sub o linie electrică de medie tensiune. Am ales un alt amplasament, chiar în vecinătatea primăriei, unde am achiziționat o parcelă, la un preț modic. Cred că, de la anul, vom avea și acest teren de sport, pentru cetățeni.
- Că tot veni vorba de cetățeni, cum se simte primul cetățean al Miheșului, cum împacă el cerințele slujbei cu viața de familie și provocările inerente traiului?
- Am doi băieți mari, de acum, căci m-am însurat de tânăr, eu aveam 21 de ani, soția 20. În primul an de căsătorie a venit și primul copil. Acum are 29 de ani și lucrează ca polițist. Aștept și un nepoțel, care este pe drum, de la băiatul cel mare. Cel mic este student la drept. Nevasta se ocupă de magazinul pe care îl avem; în ce mă privește, plec de la treburile primăriei, la treburile casei. Acum, e drept, uneori trebuie să las din treburile personale și să mă ocup de cele ale primăriei, dar nu mă plâng, căci eu am pus mult suflet în treaba asta, cu primăria, dorind să demonstrez, în primul rând mie însumi, că se poate!
- Dacă ați lua lucrurile de la începuturi, ce anume nu ați mai face la fel, unde anume socotiți că ați greșit?
- Grea întrebare. Este o vorbă, “nimic pe lume nu-i pentru totdeauna”; te bucuri acum de ceva, dar și acesta are un sfârșit. Am pățit și eu, când am luat primul mandat de primar. M-am bucurat, firește, dar eram conștient că va veni și ziua când voi spune, gata, s-a terminat! Sunt legile firești ale vieții! Important este să fim sănătoși și așa le ducem pe toate!
CORNEL GROZA
