Este al 4-lea an de când data de 11 Octombrie marchează începutul sărbătorilor naționale și religioase ale poporului român, prilejuite de Ziua Festivă a “Școlii Ardelene”. Acea mișcare cultural-patriotică pornită din inimile fierbinți ale unor vestiți cărturari români ardeleni, trăitori în acele îndepărtate și mult frământate timpuri și vremuri. Ca urmare, Parlamentul României a hotărât ca în 11 octombrie a fiecărui an, “Școala Ardeleană” să fie sărbătorită de toți cei care simt românește, deoarece în acea zi a anului 1754, Episcopul Greco-Catolic Petru Pavel Aron (n.1709, Bistra, Alba-d.9 martie 1764, Baia Mare) deschidea, la Blaj, primele școli sistematice românești, care vor constitui nucleul viitorului seminar teologic și gimnazial. Și, astfel, se adeverește faptul că Blajul a fost, este și va fi (pân' românu' o trăi) unul din principalele centre de renaștere națională și de modernizare a culturii noastre naționale. Ca urmare, atunci se încununa o mai veche și arzătoare aspirație de emancipare a românilor ardeleni. Și nu întâmplător, referindu-se la acel important eveniment, istoricul academician Nicolae Iorga va consemna, într-unul dintre valoroasele sale studii științifice: “Aici e pământul sfânt al Blajului unde au scris înainte-mergătorii, care au fost blândul călugăr Samuil Micu, asprul muncitor fanatic Gheorghe Șincai și cumintele alcătuitor de teorii Petru Maior”. La rândul său, profesorul universitar blăjean Ioan Buzași evocă în felul următor un fragment din textul scris în anul 1957 de marele învățat Mircea Eliade: “Făclia aprinsă la Blaj (n.a. în anul 1754) n-a mai putut fi stinsă de atunci, și nici nu se va mai stinge vreodată. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mâinile vrednicului său urmaș, Petru Pavel Aron, el a încredințat-o sutelor și miilor de tineri ardeleni care au învățat de atunci în Școlile Blajului! Odată trezită conștiința latinității noastre, nimeni și nimic n-a mai putut-o nimici, de generații ea face parte din însăși conștiința noastră de români. Limba, literatura și cultura românească poartă pecetea făurită de Blaj. Cu câte lacrimi, cu cât sânge și cu cât geniu o știe numai istoricul care și-a închinat viața cercetând această epocă.”
IOAN VULCAN-AGNITEANUL
