DESPRE LIBERTATE, IERTARE ŞI OMENIE

“După ce am devenit preşedinte al Africii de Sud, am ieşit cu escorta mea la prânz, la un restaurant. Ne-am aşezat şi am comandat ceva de mâncare. La masa din faţă era un bărbat care aştepta să fie servit. Când i-a sosit comanda, i-am spus unuia dintre soldaţii din garda mea: «Du-te şi roagă-l pe acel domn să mănânce la masă cu noi!». Soldatul i-a transmis invitaţia mea. Omul s-a ridicat, şi-a luat farfuria şi s-a aşezat chiar lângă mine. În timp ce mânca, mâinile îi tremurau mereu şi nu-şi ridica ochii din farfurie. Când a terminat, mi-a făcut cu mâna fără să mă privească şi a plecat.

Soldatul mi-a spus surprins:

- Madiva, omul acela trebuie să fi fost foarte bolnav, deoarece mâinile nu se opreau din tremurat când mânca.

- Nu, motivul său este altul. Omul acela a fost custodele închisorii în care am fost deţinut. După ce m-a torturat, am ţipat şi am plâns cerând nişte apă. El, în schimb, m-a umilit râzând şi, în loc de apă, a urinat pe mine. Nu e bolnav, i-a fost teamă că acum, fiind preşedinte al ţării, îl voi trimite la închisoare şi voi face exact ce mi-a făcut el. Dar eu nu sunt aşa. Comportamentul acesta nu mă caracterizează.

Minţile care caută răzbunarea distrug statele, în timp ce reconcilierea construieşte naţiuni. Ieşind pe uşa spre libertate, am ştiut că, dacă nu las în urmă toată furia, ura şi resentimentele, tot prizonier am să rămân.” (Nelson Mandela)

LUMEA NR. 10/2021

Lasă un comentariu