Chiar dacă un asemenea titlu îngrijorează, stimaţi cititori, într-un mod particularizat reflectă realitatea de la noi, contrastând cu afirmaţia iresponsabilă şi cinică a preşedintelui ţării, acea minciună prezidenţială în conformitate cu care vaccinarea merge foarte bine şi că pandemia a fost învinsă! Nimic mai fals decât această afirmaţie ipocrită, prin care, în mod demagogic, era mistificată realitatea, în favoarea relaxării necontrolate, ale cărei rezultate se resimt în prezent, când ne aflăm în faţa unui colaps iminent al sistemului de sănătate. Este o realitate la care au concurat mai mulţi factori, printre care aş spune că cei determinanţi ţin de politica mediocră şi de incompetenţa celor care au gestionat acest fenomen, prin inconsecvenţă, ambiguitate şi nepricepere - amatorism din partea unor asemenea mediocrii iresponsabili, ceea ce nu putea conduce decât la creşterea neîncrederii oamenilor în sistemul medical şi a nerespectării interdicţiilor formale din partea unor autorităţi decredibilizate şi contestate de cei mai mulţi români. Astfel, se poate considera că cei mai mulţi politicieni au găsit în politică un debuşeu al incompetenţei lor profesionale şi o treaptă în ascensiunea acestor carierişti în ierarhia politică şi a puterii, prin privilegiile de care dispun, faţă de adevăraţii politicieni - oameni de stat, care la noi lipsesc, predominând amatorismul şi politicianismul şi nu cei competenţi şi responsabili!
O altă cauză, ce ţine mai puţin de noi, cei profani în domeniul medicinei, o constituie propaganda susţinută de aşa-numiţii activişti antivaccinişti, ca promotorii dezastrului naţional, care pe lângă capitalul de imagine pe care îl urmăresc în mod cinic, probabil, se bucură şi de alte foloase, unii ajungând chiar în structurile puterii. Din păcate, printre aceştia se regăsesc şi medici, din cu totul alte domenii din sistemul sănătăţii, care în (ne)cunoştiinţă de cauză au devenit “avocaţii diavolului” şi protagoniştii dezastrului, îndemnând la nevaccinare şi alte modalităţi specifice noncomplianţei - neascultării celor care în mod competent şi responsabil îndeamnă populaţia la testare şi vaccinare. Dacă un cetăţean oarecare aude la un post de televizor din gura unui medic că acest vaccin induce efecte secundare “catastrofale”, în timp, şi cu atât mai mult dacă acesta nu s-a vaccinat, exemplul personal al acestuia este mai convingător decât o “armată de medici” care pledeazăîn cunoştiinţă de cauză pentru imunizarea populaţiei prin vaccinare. Subliniez în acest mod importanţa rolului exemplului personal, din păcate dovedindu-se ca a fi mai “eficiente” exemplele negative - al celor care pledează pentru nevaccinare şi nu invers!
Fiind un fenomen social, în mod evident am fost interesat de acest fenomen, mai ales de latura etiologică - a păienjenişului cauzelor şi conexiunilor dintre factorii exogeni bolilor şi aceste afecţiuni cu caracter patogen, printre care şi această pandemie, despre care cititorii acestei publicaţii ştiu că am scris cel mai mult, în spirit civic şi profesional. Chiar dacă factorii favorizanţi ai escaladării acestui fenomen, cu specific românesc, nu ţin doar de indivizi, în mare parte au contribuit şi aceştia, prin atitudinea acestora faţă de virusul în cauză, boala provocată şi chiar faţă de viaţă. Într-un cuvânt, de psihologia individuală şi colectivă, coroborată cu modul de înţelegere a mecanismului social, mai ales în ceea ce priveşte aceste campanii de manipulare şi diversiune, de tip conspiraţionist şi prin ştirile false lansate prin intermediul mass-media, care contribuie la creşterea decredibilizării autorităţii şi a statului, prin instabilitatea şi insecuritatea indusă. De aceea, atunci când vorbim de imunitate comunitară - naturală sau de “turmă” (obţinută prin îmbolnăvirea a cât mai mulţi indivizi din comunitate şi societate), trebuie să cunoaştem aceste legităţi şi mecanisme psihosociologice. În primul rând cele cu privire la fenomenul mimetismului social şi cel al imitaţiei în plan psihocomportamental, pe fondul aşa-numitului “sindrom de maimuţă” - al imitării, cum i se mai spune. Fenomen cunoscut în psihologia, socială prin contingenţă comportamentală, opus fenomenului ascultării şi respectării prescripţiilor medicale, cel al complianţei comportamentale. Tot în plan psihosocial, o importanţă majoră revine comunicării şi relaţiilor interpersonale, care s-au dovedit a fi ineficiente în această perioadă pandemică şi nu numai. Din cauza necunoaşterii acestor mecanisme şi legităţi (mai ales a medicilor şi a celor care luptă împotriva îngrădirii libertăţilor individuale, dar nu şi a dreptului la viaţă!), dar nu numai, în coroborare cu factorii socio-politici şi cu această dictatură a incompetenţei, iresponsabilităţii şi indiferenţei sau chiar a indolenţei, pe fondul orgoliilor sfidătoare, cinice şi subversive (ale unui sistem în vigoare, care sunt contrazise sau inversate în încercarea de a transforma ordinea socială stabilită şi structurile sale de putere, autoritate, ierarhie şi norme sociale, în favoarea reprezentanţilor acestei dictaturi şi plutocraţii - dominării celor foarte bogaţi), s-a ajuns la acest prag al dezastrului naţional, responsabili fiind în primul rând cei care au gestionat fenomenul în cauză. Într-un asemenea context, putem stabili o relaţie de cauzalitate între eşecul vaccinării, amplificarea pandemiei şi eşecul politicii sanitare, în special, şi a politicii iresponsabile din partea politicienilor, în general, manifestând dezinteres faţă de români şi ţară, pe care vremelnic şi iresponsabil o conduc!
Conf. univ. dr. IOAN JUDE, sociolog
