Sunt copii de 7-8 ani. Au pornit să cunoască lumea alături de cei din jurul lor: părinți, frați, colegi și, bineînțeles, după cum spun chiar ei, animalele care aproape fac parte din familie. Unii se bucură de propriile animăluțe, alții au creat o lume fermecată, populată de animalele preferate.
Acestea sunt poveștile scrise de elevii clasei a II-a de la Colegiul Național ,,Unirea” din Târgu-Mureș, coordonați de prof. înv. primar Claudia Sîntean.
LUPUL FULGUȘOR
Într-o zi friguroasă de toamnă, lupul Fulgușor a ieșit la plimbare. A întâlnit o veveriță.
- Cum te cheamă? a întrebat Fulgușor.
- Mă cheamă Veve, a răspuns ea.
- Vrei să ne jucăm împreună?, a întrebat Fulgușor.
- Da, spune veverița plină de uimire, dar și bucuroasă.
Cei doi au plecat să caute și alți parteneri de joacă. Au întâlnit un șoricel, care a spus că ar vrea să se joace, dar trebuie să adune provizii pentru iarnă. Veve și Fulgușor au hotărât să îl ajute, apoi s-au jucat împreună. ,,Prietenul la nevoie se cunoaște!” (Irina Maria Vîlcelean)
BUBURUZA AMARA
E primăvară. E o zi minunată. Soarele încălzește toate insectele, plantele și animalele. Buburuza Amara, împreună cu prietenele ei, s-au gândit să se ducă la petrecerea colegului lor, Mihai. În loc de cadou au dus niște limonadă pentru toată lumea. Au ajuns, dar... nu era nimeni, nici măcar Mihai. Au așteptat până s-a făcut întuneric. Amara a spus:
- Cred că ne-au păcălit! Haideți să mergem spre casă.
- Suntem triste, au spus prietenele ei.
Buburuza s-a gândit puțin și a spus:
- Dacă tot am făcut limonadă, haideți să o bem și să uităm de supărare.
Așa au făcut prietenele, apoi s-au îndreptat spre casele lor puțin mai vesele. (Ilinca Maria Toncean)
CĂȚELUȘA ÎNGÂMFATĂ
Era odată, într-o zi călduroasă de vară, în curtea casei, o cățelușă foarte îngâmfată, pe nume Bella. Se juca cu prietenii ei, care se numeau Richi Motanul și Iepuroaica Ema, de-a prinselea.
În timpul jocului, din cauză că era foarte îngâmfată și își admira tot timpul blănița albă și pufoasă, a alunecat și a căzut într-o baltă cu noroi. Cățelușa a fost foarte supărată pentru că și-a murdărit blănița. Prietenii ei, Richi și Ema, au ajutat-o să se ridice și să se curețe.
Astfel, cățelușa și-a dat seama că nu e bine să fie îngâmfată și neatentă și că prietenii te ajută atunci când ai nevoie de ei. (Sofia Costea)
CĂȚELUȘA LEA
Într-o dimineață însorită de vară, am plecat la bunici. A venit și cățelușa Lea cu noi. Lea este un pui din rasa bichon, de culoare albă. Când a ajuns la bunici, a fugit prin toată curtea. A alergat după mine și verișoarele mele. Bunica are câteva găini, pe care Lea a început să le fugărească, uitând de noi. Cocoșul a intervenit și a alungat-o. Lea a învățat o lecție: să nu mai fugă după găini. (Tudor Daniel Manoilă)
KAIA - PREFERATA MEA
Eu o să vă povestesc despre animalul meu preferat. Este o cățelușă, rasa labrador, de culoare ciocolatie. O cheamă Kaia și are șapte ani, adică în vârsta oamenilor 50 de ani. Ea este partenera mea ideală de joacă. Împreună ne jucăm fotbal, baschet și tenis. De asemenea, ne dăm împreună pe tobogan. Mă așteaptă la poartă când vin de la școală. Ca urmare, pot spune: Este minunat și foarte bine/ Să ai prieten un câine./ Va fi lângă tine mereu,/La bine și la greu. (Luca Donici Maier)
PISICUȚA MEA
Într-o zi de vineri, seara, în timp ce mă plimbam cu Alex, fratele meu, și cu cățelușa Mura, am văzut o pisicuță,
care a început să ne urmărească. Mura, zărind-o, s-a apropiat curioasă de ea. Aceasta era foarte curajoasă și, astfel, cele două animale s-au împrietenit. Eu și cu Alex am căutat să găsim stăpânul, dar n-am avut succes. Acum, în curtea noastră, vedem jucându-se doi prieteni buni: Mura și Ali. (Victor Ionuț Petrișor)
PISICUȚELE
Într-o dimineață de vară, părinții mi-au făcut un cadou frumos: două pisicuțe, Ginger și Tigruța. Ele sunt foarte jucăușe, iar eu am grijă de ele, le dau mâncare și apă. Acum pisicuțele sunt mari și, în curând, Tigruța va avea pui. Sunt tare bucuroasă că pot avea grijă de niște animăluțe. (Sophia Nicoară)
BOBO, CĂȚELUȘUL CEL PROSTUȚ
Era o dimineață de toamnă, iar Bobo stătea în curtea casei pentru că stăpânul lui, Andrei, dormea. Lui Bobo, care e cam curios și jucăuș, îi vine o idee trăznită: să alerge în afara curții. O zbughește afară și aleargă până în pădure. În fața lui apare un ghem plin cu țepi. Bobo vrea să se joace cu el, chiar să-l muște. Încearcă să-l prindă, dar se înțeapă rău. Se sperie și nu știe ce să facă. O vulpe vicleană trece pe acolo și îi spune să mai muște încă o dată. Bobo cel prostuț o ascultă și se înțeapă tare, apoi fuge schelălăind spre casă. Supărat pe arici, pe vulpe, chiar și pe Andrei, Bobo a hotărât că nu va mai pleca singur din curtea casei niciodată. Bobo cel prostuț va deveni Bobo cel cuminte. (Radu Răzvan Țambrea)
ARICIUL ERIC
A fost odată ca niciodată, un arici pe nume Eric. Din păcate, nu avea niciun prieten. Într-o zi s-a dus la mama lui și a spus:
-Mama, nu am prieteni! Sunt tare trist!
-Cum se poate? Ești sigur că nu arunci cu țepi în ei?
-Ba da, dar e distractiv!
-Pentru tine poate e, dar pentru ei e dureros. Uite, ți-am făcut o pelerină pentru a-ți proteja partenerii de joacă. În felul acesta vei avea prieteni. De atunci, ariciul Eric are cu cine să se joace. Eric e tare fericit! (Cătălina Ciontu)
RATONUL JOJO
Era o după-masă minunată de toamnă. Jojo apăruse din tufiș cu o mare poftă de pește, dar nu orice pește, ci știucă. Ratonul știa că doar în lacul Aluniș este un asemenea pește. A hotărât să meargă spre lac. Și-a băgat botul în apă și dintr-o dată...
- Auuuu!De ce m-ai mușcat?
- Pentru că ai vrut să mă mănânci, răspunse o știucă.
Ca și învățătură de minte, Jojo nu a mai mers la pescuit, ci mănâncă pește doar de la magazin. (Olga Pahonțu)
PISICA MEA
Pe pisica mea o cheamă Zia. Este o răsfățată. Îi place să se joace cu lanterna laser și să vâneze gâze. Este o mofturoasă, îi place să aibă mâncare proaspătă și apă curată mereu. Nu îi place deloc să facă baie. Doarme aproape toată ziua pe birou, chiar și pe cărți. Uneori nu vrea să fie mângâiată și atunci dă cu lăbuța. Când ajung acasă de la școală mă așteaptă mereu. Miaună când mă vede, ca și cum ar întreba ce am făcut la școală. Eu îi spun că a fost foarte bine, apoi merg să mă spăl pe mâini, după care ne jucăm. Zia este o pisică năzdrăvană și îi place să se joace cu mine. O iubesc pe pisicuța mea! (Ștefan Nicolae Maier)
CÂINII VECINULUI
În vacanță merg deseori la bunica. De acum trei veri, are un nou vecin, tânăr și iubitor de câini. La început, avea unul singur, din rasa visla maghiară, de vânătoare. Cum pe câine îl chema Boby, iar pe stăpân îl chema Csabi, îi încurcam mereu. În al doilea an a venit și fiul lui Boby, pe nume Scooby. Acum vecinul plimbă zilnic la pădure doi câini frumoși și ascultători. Anul acesta a mai apărut unul: stă în șezut la colțul curții, nu latră și nu se joacă cu ceilalți câini. E un câine statuie! Oare câți câini va avea vecinul anul următor?
(Andrei Popa)
BOLT, PRIETENUL MEU
Cred că toată lumea știe că cel mai bun prieten al omului este câinele. Eu, de când am apărut pe lume, l-am cunoscut pe Bolt, apărătorul meu. E un câine rasa beagle tricolor, în vârstă de 12 ani. Acum petele maro și negre sunt aproape albe. Ochii lui sunt căprui; când mă uit la el parcă mă topesc de dragul lui. Mereu stă în fața camerei mele, iar afară, când cineva străin se apropie de mine, începe să latre. Apoi, când își dă seama că e prietenos, începe să fie jucăuș cu el. Câteodată îi place să se joace cu mingea. Când îi arunci mingea și strigi ,,aport”, el se duce după ea. Dacă îi e sete și uit să îi pun apă, se urcă până la robinet și așteaptă. Bolt e ca un ceas. Când îi este foame, știm exact că este ora 20 și nu ne lasă să întârziem. Când era mic, a apărut la televizor într-o emisiune despre animale. A fost filmat în timp ce alegea jucăriile din coșul lui și venea cu ele la noi. Când în blocul nostru a izbucnit un incendiu, Bolt nu a fugit din apartament, ci l-a așteptat pe tatăl meu să iasă împreună, deși era un fum înecăcios și ușa era deschisă. Pentru mine, Bolt este cel mai bun prieten și chiar un membru al familiei. Cu toții îl iubim! Dacă ar trebui să aleg un câine, tot pe el l-aș alege. (Alessandra Antonia Ivan)
FERMA BUNICULUI
Într-o zi de vară, bunicul a început să curețe în grajdul animalelor. Calul a început să îi tragă haina. A trecut la găini. Și acestea au început să îl piște. Porcii au început să se frece de el. Bunicul s-a supărat și a hotărât să le învețe minte pe animale. Nu le-a mai dat mâncare în acea zi. A doua zi, animalele au început să plângă, iar bunicului i s-a făcut milă de ele. Bunicul le-a dat de mâncare porții duble, iar animalele și-au învățat lecția. (Darius Andrei Cocio)
(va urma)
LETIȚIA BOTA
