ELITA DIN SPATELE TĂCERII - DORA D'ISTRIA, POVESTEA UNEI PRINCIPESE DE GENIU NĂSCUTĂ LA BUCUREȘTI

Distribuie pe:

Elena Ghica a avut șansa de a se naște sub influența familie Ghica, din care au făcut parte domnitori și mari boieri din Țara Românească și Moldova, fiind fiica marelui ban de Craiova, Mihail Ghica, și a Caterinei Ghica, de origine greacă. Fetița, născută pe 22 ianuarie 1828, la București, a fost botezată de mitropolitul Valahiei și l-a avut naș pe unchiul ei, Grigore al IV-lea Ghica, pe atunci domnitor. Casa în care și-a petrecut copilăria era un adevărat muzeu de antichități adunate din țară de tatăl ei și, în plus, exista aici o galerie de picturi și sculpturi vestită în întreaga Europă și o bibliotecă uriașă.

Elena a fost considerată un copil minune, la vârsta de cinci ani învață greaca veche și greaca modernă, latina, franceza, italiana, engleza și germana. La 14 ani a tradus “Iliada” din limba greacă în germană, lucrare care a și fost publicată la Leipzig, în “Gazette Universelle”. A primit educație de la profesori greci și francezi, a luat lecții de muzică și a practicat înotul, echitația și scrima.

În 1842, când domnitorul Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica, a fost detronat, întreaga familie a lui Mihail Ghica s-a exilat voluntar în străinătate. A urmat un periplu de 7 ani prin Viena, Berlin, Dresda și Veneția, iar principesa Elena, ajunsă la vârsta de 18 ani, a fost primită, împreună cu părinții săi, la curțile imperiale, fiind peste tot admirată pentru talentul și frumusețea ei.

În 1848, tatăl ei, Mihail Ghica, se întoarce în țară. Elena s-a căsătorit în februarie 1849, cu un principe rus. Aleksandr Kolțov-Masalski era un tânăr locotenent de husari, ofițer de la vârsta de 15 ani, iar fata îl cunoscuse la Iași, la un bal. Cuplul s-a stabilit la Sankt Petersburg, unde Elena a continuat să studieze, deși participa și la evenimente mondene de la curtea imperială. Tânăra avea idei liberale, milita pentru principiile revoluționare ale anului 1848 și nu ezita să-și exprime punctul de vedere. Principesa a protestat foarte dur împotriva invaziei Țărilor Române de către Rusia din octombrie 1853 și s-a aflat foarte aproape de a fi exilată pe viață în Siberia. A fost avertizată să-și păstreze opiniile pentru ea,  avertisment pe care l-a ignorat. Există mărturii care spun că a urmat biciuirea ei cu cnutul rusesc în beciurile Poliției din Sankt Petersburg, când I s-ar fi spus: “Politica, dacă se poate, să nu vă mai intereseze!”. Această umilință petrecută în anul 1855 a determinat-o pe Elena Ghica Masalski să părăsească definitiv Rusia, împreună cu fiul ei, care însă va muri mai târziu, la Bruxelles. Soțul prințesei, prințul Alexandr Alexandrovici Kolțov Masalski, a rămas însă în Rusia. Elena nu a renunțat niciodată la cetățenia rusă, nu a divorțat, însă în fapt s-a despărțit de acest soț care nu o făcuse deloc fericită.

După separare, principesa devine cunoscută sub numele Dora d'Istria. Dora ar putea proveni de la “dor”, iar Istria - de la numele antic Istros al fluviului Dunărea. Femeie liberă și bogată, Elena a devenit foarte cunoscută în mediile literare, a vizitat Grecia, Elveția și Italia și a locuit mult timp la Florența, pe via Leonardo da Vinci nr. 10, pentru că se îndrăgostise de orașul Renașterii. A decis să cumpere o casă pe care a numit-o Villa d'Istria și pe 26 octombrie 1870 s-a stabilit definitiv aici. Villa d'Istria a devenit o adevărată curte intelectuală, unde toți prietenii Dorei erau bine primiți. Din păcate, casa a fost distrusă de bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Se știe că în 1875-1876 a fost în România, unde i s-a conferit de către Regele Carol I Ordinul “Bene Merenti”, clasa I, pentru “merite literare remarcabile”.

Dora d'Istria a murit pe 17 noiembrie 1888 la Florența, din cauza unei hernii neglijate, și a fost incinerată, iar cenușa, după propria sa dorință, a fost depusă la cimitirul Trespiano din Florența. A lăsat prin testament mare parte din averea sa Primăriei București, pentru administrarea Spitalului Pantelimon, ctitorie a familiei Ghica. Restul averii a fost lăsat ca moștenire Pinacotecii și Bibliotecii din Florența, iar Villa d'Istria a fost lăsată prin testament Primăriei din Florența, spre a fi vândută în folosul Società di educazione e patronató pei sordomuti din Florența.

MARIANA CRISTESCU

Lasă un comentariu