PARCAREA CU AVANTAJ, LA LOCUL DE MUNCĂ

Distribuie pe:

Dacă în urmă cu vreo 35 de ani nu-și permitea o mașină oricine și cine își permitea stătea și ani îndelungați până să o primească, realitatea este mult diferită acum. Are mașină aproape oricine, se cumpără mașini cu banul jos, se acceptă orice cazan ruginit să ajungă în țară și la fel rablele cu kilometrajul întors de șmecheri. Aceste mașini, noi sau la mâna a 7-a, trebuie și parcate. Și aici începe problema. Unde să fie parcate? Logic, ar spune unii, lângă blocurile comuniste. Care, ce să vezi, nu au fost proiectate pentru multe zeci de mașini în plus. Și astfel găsim mașinile parcate pe trotuare, pe spațiul verde, pe trecerea de pietoni, punând în pericol vizibilitatea în circulație, pentru că poliția nu e interesată întotdeauna să aplice legi și normative, în așteptarea pensiei și a fluturașului de salariu, care nu e justificat de școală și valoarea muncii.

La instituțiile de stat, situația e mai roză, în sensul că pe banii publici s-au făcut parcări și de sute de mii de euro bucata, acolo unde parchează, la adăpost, după barieră, panglică sau în grija unui chipiu de polițist cu liceu. În parcarea primăriei pun unii mașinile, după ce un polițist desface ceremonios panglica respectivă. La spitale, locul de parcare al unor medici și asistenți vine pomană, de parcă în contractul de muncă scrie că insul/insa are voie să parcheze pe loc amenajat și fără să plătească taxe, în timp ce pacienții plătesc ore de parcare, pentru a se aduna un leu la bugetul din care se pot face alte parcări costisitoare, pentru personal și prin firmele abonate la șef.

Dacă vă pune naiba să verificați, locurile semnalizate ca fiind pentru persoane cu handicap sunt ocupate de alte persoane, cu handicap la bunul simț sau care se cred Dumnezei. În imediata apropiere a unor catedrale sunt locuri marcate ca parcări private, reținute pentru bugetari cu treabă la instituție. Mai nou, prin comune, se lărgesc drumurile în fața școlilor, pentru ca profesorii să aibă parcat aproape sub nas vehiculul. Că doar nu vin elevii la școala generală cu propria mașină, nu? Am ajuns să fim țara care nu respectă în vreun fel omul care se deplasează altfel decât cu mașina personală. Vrei trotuare? Mai, taci, săracule, unde să-și pună rabla țăranul de la oraș? Vrei liber doi metri în fața casei sau a blocului, pentru ca în caz de nevoie să intre Salvarea sau Pompierii? Ești un nenorocit și egoist! Vrei să ai vizibilitate la trecerea de pietoni, unde parchează demenții lipit de trecere? Nu ai carnet, nu ai voie să vorbești, nu vezi că nu au unde parca ăia? Locurile de parcare au devenit atât de prețioase încât au fost folosite și pentru rezultat electoral de tot felul de ordinari la asociațiile de proprietari, iar orice primată își pune în parcarea comună de la dubiță de serviciu, camion și până la rulotă, pentru că restul vecinilor acceptă, din prostie sau de frică.

Suntem deja prea departe să mai vorbim de conștientizare, de campanii de schimbat percepții. Boala și prostia se pot vindeca doar cu tratament forte. Iar în cazul parcărilor ilegale, doar prin aplicarea unor legi și amenzi. Și dacă bugetarii doresc parcare în curtea instituției, să-și plătească luxul de privare privată, sub nasul contribuabilului sau a bolnavului, cei sfidați de nesimțire. Nu scrie în vreun contract de muncă de un drept de a avea mașină în curte, valabil de la ultimul om în ierarhie și până la manageri puși de partid pentru rezolvat colegii lor de partid, cum nu scrie în actul de proprietar al apartamentului că poți fi vită și să îți bați joc și de colocatari.

B.D.

Lasă un comentariu