Valul patru al pandemiei, care pune presiune pe medici și pe capacitatea spitalelor din toată lumea de a gestiona cazurile de Covid-19, vine în același timp cu un val de respingere a vaccinării.
Psihologul canadian Genevieve Beaulieu-Pelletier, profesor la Universitatea din Montreal, citată de descopera.ro, susține că în spatele acestor refuzuri stă un întreg cumul de factori care țin de psihicul oamenilor și care îi fac pe aceștia să spună “nu” vaccinării, dincolo de motivele religioase sau culturale.
Neînțelegerea sau lipsa unor informații - Puși în fața unor opinii contradictorii și neavând suficiente informații despre vaccin și despre virus, unii oameni își pun întrebarea: “De ce să mă vaccinez, dacă oricum există riscul să mă infectez și să dau boala mai departe?”. Sau se întreabă: “De ce să se imunizeze persoanele tinere, dacă ele sunt mai puțin vulnerabile în fața bolii?”.
Lipsa unor răspunsuri satisfăcătoare la aceste întrebări blochează gândirea unui individ și îi reduce dorința de a acționa. Cauza pentru aceste reacții din partea oamenilor stă în modul în care specialiștii au ales să comunice informațiile despre vaccin și boală.
Mesajul public trebuie construit pe informații cunoscute, verificate, sigure, pentru că acestea ridică nivelul de încredere a publicului, nu lucrurile încă neclare.
Frica de... ace - Teama de ace sau de durere poate produce unora atât de multă anxietate, încât aceste persoane vor evita pe viitor orice situație care implică vaccinarea. Uneori, și o simplă fotografie cu un ac poate provoca anxietate.
În alte cazuri, frica este legată de posibile efecte adverse ale vaccinului. Unii poate nu refuză să se imunizeze, însă preferă să aștepte până când mai mulți oameni sunt vaccinați, ca să vadă dacă au efecte adverse pe termen lung.
Un studiu publicat de Universitatea Cambridge, în iunie 2021, arată că teama de ace este vinovată de aproximativ 10% dintre cazurile de ezitare sau refuz al vaccinării din Marea Britanie.
Sentimentul de neputință - Stresul creat de pandemie se reflectă în oboseala și sentimentul de descurajare din timpul unei crize în care toate evenimentele par că se repetă. În cazul acesta, refuzul oamenilor de a se vaccina vine din senzația de neputință și de descurajare în fața posibilității ca pandemia să nu se termine, în ciuda eforturilor campaniilor de imunizare și a restricțiilor și măsurilor de protecție, în special în contextul apariției de noi variante ale virusului.
Resemnarea și pierderea speranței pot duce la reducerea motivației și la lipsa dorinței de a respecta recomandările specialiștilor, inclusiv vaccinarea.
Conștienți, dar nu și îngrijorați - Alți oameni sunt conștienți de impactul pe care îl are pandemia, dar nu se simt neapărat îngrijorați: “Sunt sănătos, asta mă protejează de virus”, este gândirea lor.
Aceste persoane, de cele mai multe ori, nu au suficiente cunoștințe despre boală sau despre vaccin, deci nu sunt neapărat îngrijorate de efectele pe care le-ar putea avea virusul asupra lor sau de riscul de a-l transmite altora.
Neîncrederea în ceea ce conține vaccinul - Alte persoane sunt foarte atente la ce intră în propriul corp, astfel că ar putea fi îngrijorate de ingredientele vaccinului antiCovid.
Se simt foarte inconfortabil doar la ideea de a se imuniza și tind să perceapă vaccinul ca pe ceva contaminat. Să nu știe nimic despre ingredientele serului îi poate face reticenți.
Anxietatea și negarea - Oamenii reacționează diferit în situațiile care provoacă anxietate. În timp ce unii vor acționa imediat, căutând soluții, alții se vor simți mai degrabă copleșiți emoțional și se vor refugia în brațele celor dragi.
În același timp, o parte dintre ei va nega problema, negarea fiind un reflex automat și inconștient, care funcționează ca un plasture ce ține sub control anxietatea.
În context pandemic, aceasta poate însemna negarea seriozității bolii, a riscului ca un individ să se infecteze sau chiar negarea existenței virusului în sine.
Sentimentul de respingere și excludere - Oamenii sunt ființe sociale, de aceea sunt foarte sensibili la respingere, un sentiment care poate fi mai dureros pentru unii decât pentru alții.
Acești oameni se simt mai excluși din societate și le vine greu să respecte normele de siguranță propuse ca răspuns în fața pandemiei. Ei găsesc aceste reguli ca o intenție de control. Iar când un individ nu se simte reprezentat și nici ascultat de autorități ori este criticat și ironizat de alte grupuri din societate, rănile din trecut lăsate de respingere sunt reactivate.
Vor fi mai predispuși la a nu urma recomandările, în schimb, se vor simți mai bine înțeleși de tabăra opusă, care îi ascultă.
Dependența - Când o persoană se îndoiește de ea însăși, tinde să se bazeze pe o altă persoană care îi împărtășește, de fapt, opiniile, pentru a lua deciziile de zi cu zi.
În această situație, poziția unei persoane sau alegerile ei sunt influențate de faptul că cei din jurul său nu consideră vaccinarea importantă.
Neîncrederea în autorități - Toți factorii enumerați mai sus, respectiv neîncrederea în ceea ce conține vaccinul, respingerea, negarea, pot duce mai departe la neîncrederea în guverne, în autoritățile din sănătate și în industria farmaceutică, fapt ce se poate transforma într-o criză reală.
Credința în teoriile conspirației și refuzul de a accepta existența virusului sau beneficiile vaccinării pot modela gândirea cuiva. Măsurile și soluțiile pentru încurajarea vaccinării sunt înțelese de oameni în mod diferit, în funcție de cum reacționează și percep informația de la început.
Unii au nevoie de mai multe explicații, alții, să fie însoțiți când se vaccinează, iar alte persoane simt nevoia unui spațiu în care să fie ascultați.
LUCREȚIA POP
