Prevenția este cel mai bun tratament - un deziderat care, deși pare un clișeu, din păcate, este extrem de actual. Mă voi referi la patologia tractului urinar superior, cu care se confruntă mulți bărbați români.
Cea mai frecventă patologie de acest tip întâlnită în ambulatoriu este cea litiazică (pietre la rinichi), respectiv căile urinare, acestea fiind cele două uretere (două conducte care descind din rinichi) și vezica urinară. Litiaza ureterală este mai zgomotoasă din punct de vedere al simptomatologiei, iar cea renală se dezvoltă de regulă relativ insidios (într-o perioadă mai lungă). Pe locul al doilea, ca prezentări la medicul urolog, urmează patologia neoplazică (canceroasă), atât cu localizare renală, cât și cea ureterală.
Este necesar să tragem un semnal de alarmă privind cauza patologiilor neoplazice, în sensul că atât pentru litiază, cât și pentru afecțiunile tumorale (cancerose) există mai mulți factori implicați în declanșarea bolii. Cu toate acestea, vedem tot mai frecvent o implicare tot mai pregnantă a stilului de viață în apariția acestor boli: fumatul - în patologia tumorală, consumul insuficient de lichide, în special de lichide sănătoase - în patologia litiazică.
În ceea ce privește afecțiunile prostatei, întâlnite frecvent la pacienții români, tinerii se confruntă cu afecțiuni prostatice - prostatitele - în special de origine infecțioasă. La pacienții mai în vârstă predomină patologia tumorală prostatică, atât cea benignă (necanceroasă), reprezentată de prostatite și de adenomul de prostată, cât și cea malignă, reprezentată de cancerul de prostată.
Este extrem de important ca, anual, orice bărbat cu vârsta de peste 50 de ani să efectueze un control al prostatei, întrucât, deși există tratament pentru toate bolile prostatice, vindecarea pacientului nu se poate realiza decât atunci când boala este surprinsă în fază incipientă, când nu generează și alte complicații. Cu cât mai devreme ajung pacienții la medic, cu atât va fi mai bun rezultatul terapiei, indiferent de tipul patologiei prostatice.
În esență, sănătatea prostatei ar trebui să îi preocupe pe bărbații de toate vârstele. În cazul celor tineri, o infecție dobândită în urma unui contact sexual neprotejat poate avea uneori consecințe extrem de supărătoare. “În același timp, este recomandat ca urmărirea în vederea depistării tumorilor prostatice să înceapă după vârsta de 45 de ani, la pacienții care au în istoricul familial cancer de prostată, și la peste 50 de ani, la populația fără astfel de riscuri”, recomandă specialiștii urologi.
Doresc să le transmit cititorilor ziarului dumneavoastră un îndemn: să efectueze controalele urologice anuale, recomandate la nivel european, pentru screening-ul patologiilor prostatice. Nu este deloc complicat și poate preveni o mulțime de neplăceri ulterioare.
Un diagnostic corect al bolilor tractului urinar superior, la fel ca și cel al bolilor prostatei, începe de la efectuarea unui set uzual de analize de sânge, de multe ori împreună cu un sumar de urină și o urocultură.
Aici se pot depista primele semne ale unei suferințe și acestea reprezintă, de multe ori, trepiedul pe care ne construim un diagnostic. Pentru suferințele prostatei, este extrem de utilă și recoltarea antigenului specific prostatic (PSA), care nu are voie să treacă de cifra 4. Apoi, este extrem de util să se beneficieze de aportul imagisticii: 1. ecografia abdomino-pelvină; 2. ecografia transrectală - extrem de utilă în patologia prostatică în anumite situații - 3. urografia sau 4. radiografia renovezicală simplă”.
În cazurile cu complexitate crescută, pacientul are nevoie de investigații imagistice de înaltă performanță, cum ar fi: scintigrafia renală sau cea osoasă, după caz, CT (computer tomograf), PET-CT (computer tomografic cu emisie de pozitroni, RMN (rezonanța magnetică nucleară cu substanță de contrast).
Toate aceste investigații performante, de mare finețe, care sunt și extrem de scumpe, trebuie recomandate de medicul urolog, pe baza suspiciunilor întemeiate pe care le are. Ele nu trebuie niciodată efectuate fără un sfat medical prealabil, de rutină, întrucât unele dintre ele, cum este computer tomografia, generează o expunere foarte mare la radiații, dăunătoare și inutilă, dacă sunt efectuate în mod nejustificat.
Dr. MIRCEA GHERMAN, medic specialist de medicină generală
