Multe aspecte au rămas de clarificat în procesele pentru retrocedarea de păduri înaintate statului român de către descendenții foștilor grofi maghiari din Transilvania sau reprezentanții acestora. Multe hârtii vor mai consemna anulări, amânări de decizii până când se va face lumină sau poate doar semiobscuritate. Toate acestea se vor întâmpla în cazul fericit în care vor mai exista păduri asupra cărora să se judece!
Direcția Silvică Mureș pare a se fi obișnuit (nu resemnat!) deja să îi fie refuzate cererile de intervenție în procesele retrocedărilor aflate pe rol la Judecătoriile Reghin sau Târgu-Mureș. Deși statul român este proprietar asupra fondului forestier revendicat, Direcția Silvică Mureș poate determina decisiv mersul procesului, cel mai probabil înspre elucidarea îndreptățirii unora sau altora asupra pădurilor. De ce în alte județe intervenția instituției silvice este percepută drept un demers firesc, iar în Mureș este stârpită din fașă orice inițiativă de acest gen!?! Frică de confruntare, relevare dureroasă pentru unii a adevărului, interese mari la mijloc? Puțin mai mult din toate. Este foarte probabil ca procesele pentru păduri să fie tratate cu mai multă clarviziune în alte județe unde nu există interese atât de evidente.
Restitutio in integrum - iată ce a adus Legea nr. 247/2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate privind terenurile forestiere.... pentru unii, dreptatea după confiscările abuzive ale regimului comunist (de altfel, scop în sine al legii), pentru alții, un instrument mânuit cu abilitate pentru dobândirea unor foloase necuvenite. Au apărut și profesii “noi”, cum ar fi avocat specializat în fond funciar, dar și (atenție!) moștenitor (a se citi cu și fără ghilimele) sau mandatar de moștenitor. În principiu, s-ar zice - pe bună dreptate - că cele patru elemente cumulative prevăzute pentru reconstituirea dreptului de proprietate sunt suficiente pentru a urma o cale legală firească, respectiv autorul (fostul proprietar care să dovedească că a fost deposedat abuziv), persoana îndreptățită care are nevoie de acte de stare civilă pentru a demonstra vocația succesorală, mărimea proprietății și amplasamentul acesteia! Și totuși, mai nimic din toate acestea!
Într-adevăr, în diferite etape ale existenței sale, statul român a expropriat păduri, însă nu întotdeauna s-a comportat nedrept ca pe vremea comunismului, ci dimpotrivă, a acționat pe criterii ce nu aveau nimic în comun cu discriminarea, în 1921 mergând până într-acolo încât a organizat despăgubirea celor expropriați la valoarea de piață a terenurilor din acea perioadă. Bani grei a scos statul român din vistierie și... sic! au fost și acceptați de foștii proprietari!!!
Dar să revenim în prezent! Pe principiul “dacă a mers o dată, poate merge și a doua oară”, moștenitori de trecute familii de grofi transilvăneni s-au gândit să-și mai încerce o dată norocul. Trecând de dorința maghiarilor de a poseda terenuri care au mai făcut obiectul unor despăgubiri anterioare, revoltător este că solicitările de retrocedări sunt pe de o parte realizate în baza Legii nr. 247/2005 care face trimitere la abuzurile din intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și la Legea nr.139/1940, iar pe de altă parte sunt susținute preponderent cu documente care atestă starea de fapt din perioada interbelică. După cum am mai spus, și în interbelic s-au făcut confiscări sau exproprieri de terenuri forestiere, însă altele au fost cauzele atunci (legi de armistițiu, taxe succesorale neachitate, datorii la bugetul de stat ș.a.), nici vorbă de vreun abuz săvârșit de regimul comunist care s-a instalat 25 de ani mai târziu.
Încercările înverșunate de a-și dobândi dreptul la proprietate n-au limită nici atunci când se intenționează dovedirea amplasamentului. Astfel, în lipsă de acte de proprietate, pretendenții la averi ale statului apelează la înscrisuri din cărți funciare care, în fapt, nu ar trebui luate în considerare fără documentele oficiale care au stat la baza acestora. Și poate n-ar trebui deloc ca aceste cărți funciare să conteze! Nu întotdeauna reprezentanții statului au operat în cărțile funciare modificările aduse prin aplicarea reformei agrare din 1921 sau a Legii CASBI, printre care și confiscările efectuate în cazul criminalilor de război. La care se mai adaugă că niciun C.F. nu are înscris beneficiarul terenului după expropriere, multe sunt prezentate în instanță netraduse, anumite pagini ale C.F.-urilor din anii 1930-1940 au adnotări făcute de aceeași mână, cu aceeași peniță și cerneală, ordinea cronologică nu este adesea respectată, iar unele înscrisuri se repetă ca și cum ar fi fost realizate de un simplu copist. De altfel, să nu uităm că în perioada ocupației horthyste 1941-1944, când a fost distrusă o serie de documente care atestau plățile realizate pentru terenurile expropriate, însuși Banffy Daniel a fost ministrul agriculturii și a avut control total asupra cărților funciare. Subiectivismul de care ar fi putut da dovadă autoritățile maghiare din acea vreme ar trebui să constituie un argument suficient de puternic pentru tratarea cu reticență a C.F.-urilor (De acest lucru a fost conștient cel puțin Regele Mihai al României care prin Legea nr. 260/1945 a declarat oricum nule înscrierile discriminatorii ale cărților funciare din zona ocupată de horthyști).
Uimitor este și cum pretențiile moștenitorilor foștilor grofi maghiari cresc de la an la an!?! Din anul 2011, de la 30.000 de hectare cerute inițial s-a ajuns la 90.000 ha!!! Și totuși, cum se explică faptul că în anul 1945, marii proprietari dețineau aproximativ 43.000 hectare de păduri, iar solicitările depuse după 2005 se referă la 90.000 ha!? De unde atâta pădure?
Machiavelli ar fi mândru dacă ar ști ce bine se aplică învățătura lui - scopul scuză mijloacele... Documente false sau cu o valoare incertă, aceleași terenuri dorite de mai mulți așa-ziși moștenitori legitimi, păduri revendicate din arii naturale protejate... și, totuși, toate lucrează în favoarea maghiarilor și a poftei lor nebune de pământ românesc.
Despre cum s-au făcut scenariile pentru a pune mâna pe pădurile din Mureș și Harghita, despre cum și-au făcut datoria anumiți funcționari din Prefectura Mureș, Direcția Silvică Mureș, Consiliul Județean Mureș, unii judecători, precum și despre încrengăturile doritorilor de păduri gratis s-a scris și vorbit mult, dar, se vede, insuficient. Fără menajamente, pe probe obținute din investigații jurnalistice care așteaptă să vadă lumina tiparului, pentru a ști cine este patriot și cine (și mai ales de ce) sfidează legea și istoria.
JR. CIPRIAN DIACONU
